Încurcate sunt căile neuronale

Asumându-și ingrata sarcină de a prezenta modul de operare a minții umane, unii specialiști folosesc analogia cu un calculator.

Nu neg utilitatea acestei abordări, dar, dincolo de limitele inerente ale oricărui model teoretic, simpla exercitarea a vieții de zi cu zi o contrazice flagrant.

Și dacă ar fi să aleg una, cu Jurnalul unui psihopat de Venedikt Erofeev aș nimici orice monument tehnicist închinat creierului uman.

Cartea răspunde la titlul pe care îl are, adică este înșiruirea cronologică a însemnărilor aproape zilnice ale unui tânăr de aproape optsprezece ani din Rusia sovietică a anilor ’50.

Talentul literar al lui Erofeev mi-era cunoscut și chiar simpatic din Moscova-Petușki, însă senzațiile pe care mi le-a catalizat aici sunt incomparabile.

Și în Jurnalul lui Mihail Sebastian vedem duala ipostază om-scriitor, dar la rus filtrul interior e coborât cam spre nucleul conștiinței, una tulbure rău.

Pentru aceia care pot rezista ininteligibilului, scabrosului sau revoltătorului din rândurile lui Erofeev mai există și provocarea de a desluși evenimente din lumea materială, transpuse în registre stilistice care mai de care mai variate.

Așa ajungi să constați că auto-declaratul psihopat are nenorocul de a fi un individ născut în miezul unei societăți represive, abrutizate și foarte ipocrite, care îl văduvește de tată, frate și de sensul vieții.

Motiv pentru care prețuiesc acest volum și mă simt chiar norocos că am avut ocazia a-l citi este inegalabila sa fluiditate.

A fost pagini când neuronii n-au vrut sau pur și simplu n-au putut să recepteze noima rândurilor pe care ochii le parcurgeau.

Dar, când energiile creatoare ale unui necopt Venedikt Erofeev se închegau vremelnic, aveam parte de plăceri literare care de care mai variate.

Așa a fost comica dramaturgie a dezbaterii din bibliotecă sau multiplicarea vocilor narative sau istoria ieroglifică a evoluției comunismului în Rusia (interesantă alternativă la Ferma animalelor a lui Orwell) sau descrierea cromatică a zilelor săptămânii.

Sau simple metafore precum aceasta:

Visele se lingușeau cu o insistență dură.

Sau complimente irezistibile precum acesta:

Ce forme pline și, în același timp, atrăgătoare ca beneficiile Partidului Comunist din Uniunea Sovietică!

Sau marele mister de mai jos:

Cred că Venedikt Erofeev ar fi de acord să închei umilu-mi articol cu un proverb pe care poate îl intuiți.

Un nebun aruncă o piatră în baltă și zece înțelepți nu o pot scoate.

Bineînțeles, nu ar fi exclus să mă înjure de toți morții și răniții de acolo de de unde e.

Nu se știe niciodată, pentru că mintea umană nu e un calculator.

P.S. Mulțumesc celor de librăria online Libris pentru o operație pe creier deschis.

Leave a Comment.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.