Numai lui Spielberg îi putea ieși schema asta

Când am auzit că Steven Spielberg are de gând să își facă propria versiune de West Side Story, două gânduri mi-au străbătut mintea.

Ori titanul a îmbătrânit și nu mai are energie pentru proiecte originale, așa că se proptește de gloria unui musical care e un veritabil bun de patrimoniu universal.

Ori titanul a îmbătrânit și vrea să demonstreze că încă se mai poate înhăma la mari provocări.

Un lucru era sigur.

Nu mi se părea că avem nevoie de acest West Side Story.

Și am constatat cu surprinzătoare plăcere că m-am înșelat.

Steven Spielberg n-a mai făcut demult filme mari, dar nu l-am văzut niciodată făcând un film prost, așa că nici la acesta nu m-am ostenit să găsesc beteșuguri de ordin tehnic și compozițional, pentru că, oricum, nu sunt.

Pe acest fond stilistic imaculat, mintea a avut altă treabă – să stabilească unde Spielberg a făcut reverențe față de predecesori (Jerome Robbins și Robert Wise) și unde a venit cu adaosuri sau reinterpretări proprii.

Evident, nu s-a atins semnificativ de muzică sau de coregrafie, ci doar le-a adus la zi într-un mod încântător. Secvența petrecerii dansante e amețitoare și nici n-apuci să te bucuri de vreun cadru, ca apare altul și mai și.

Melodia-test pentru doza de acreală pe care o ai în suflet (cu cât zâmbești mai repede și mai mult, cu atât ești mai ferit) – I feel pretty – e la locul ei, dar mizanscena relevă cel mai bine că Spielberg n-a lăsat să-i scape ocazia să pluseze ideologic în propriul West Side Story.

Povestea este structurată pe Romeo și Julieta, iar regizorul se asigură căadversitatea dintre cele două grupuri e palpabilă și foarte actuală. Pe de o parte, îi avem pe suprematiștii albi, campioni la absurditate și agresivitate, de cealaltă, pe portoricani, victime ale discriminării, dar și ale propriei încăpățânări de a rezista asimilării (se vorbește mult în spaniolă în film).

Pe acest fundal de adversitate a cărei vibrație răzbate până la noi, dragostea damnată dintre cei doi protagoniști iese mai puternic în evidență, e mai aproape de substanța piesei lui Shakespeare decât pelicula din 1961, te obligă parcă să te agăți și să îți pui speranța în ea.

Doamnelor și domnișoarelor, veți fi mulțumite să aflați că acest West Side Story este dominat de sexul frumos.

Bărbații de aici sunt belicoșii și aducătorii de belele, pe când femeile sunt lucide, pacificatoare (cu excepția unui moment-cheie) și au si partiturile cele mai generoase.

E aproape amuzant că marea slăbiciune a lui West Side Story cel de demult, adică protagonistul masculin, jucat fad de Richard Beymer, are una echivalentă în West Side Story al prezentului, mai precis Ansel Elgort, a cărui față cam cere palme, pe care le merită în realitate, din câte am auzit.

Dacă acest Romeo e un pic antipatic, Julieta lui Rachel Zegler este arhetipală: candidă și delicată pe dinafară, focoasă și animată de spirit practic la interior.

Și frumoasă, bineînțeles.

Mike Faist e un Riff odios, care redă minunat esența lui Tybalt, cel pentru care nu există decât dușmani, care trebuie găsiți și zdrobiți. Culmea, deși e motorul tuturor relelor din film, îmi era mai drag să îl văd pe el decât pe Ansel Elgort!

Cuplul latino din secundar este, de asemenea, dezechilibrat. David Alvarez e arătos, dar cam bățos și nu-l face uitat pe George Chakiris, însă Ariana DeBose e una mujer fuerte y de sangre caliente, ay caramba!

Cântă, dansează, plânge, iubește și suferă cu aplomb și domină fiecare minuțel care îi revine pe ecran.

În cazul ei, nu se poate spune că ar concura cu Rita Moreno din trecut, pentru că aceasta e aici, cu noi, la vârsta-i venerabilă de 90 de ani, într-un rol pe care reușește să-l ridice peste condiția de simplu catalizator de nostalgie.

E un liant între cele două versiuni ale West Side Story și un argument că există povești care merită spuse la fiecare generație.

Așa că revin la vorbele lui Steve Martin la ceremonia Oscarurilor pe care a prezentat-o prin 2003, parcă:

Într-un final, aș vrea să îi mulțumesc lui Steven Spielberg.

Nu de alta, dar nu se știe niciodată.

Leave a Comment.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.