Cui dam Oscarul in 2018? – Mudbound

Strecurat la randu-i, precum I, Tonya, printre cateva categorii de la Oscarurile din 2018, suficient de importante, incat sa il bagi de seama, este si Mudbound.

Provenind din acelasi filon al discriminarii populatiei de culoare din America precum Get Out!, filmul regizat de cineasta de culoare Dee Rees pierde duelul inovativitatii cu pelicula lui Jordan Peele, dar pluseaza cu o componenta tulburatoare si inaltatoare prin mesaj.

In preajma debutului Celui De-al Doilea Razboi Mondial, intr-o zona rurala traiesc doua familii, una mai instarita, de albi, si alta, mai nevoiasa si mai numeroasa, de negri. Fiecare dintre ele trimite pe un reprezentant de sex masculin pe front, iar la intoarcere amandoi se confrunta cu manifestarile stresului post-traumatic si cu discriminarea ferventa a celor ramasi. Intre cei doi se leaga o prietenie condamnabila in ochii celorlalti, sudata de amintirea ororilor pe care numai ei le-au trait.

Am accentuat in mod deliberat acel ceva prin care Mudbound a reusit sa iasa din plutonul filmelor de gen: solidaritatea celor care au trait ceva ce numai ei pot intelege, solidaritate care nu tine cont de culoarea pielii. Scena in care cei doi fac cunostinta in masina si impartasesc farame de povesti din razboi are o frumusete sublima, egala oricaror momente din Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, ceea ce nu e putin lucru.

Altminteri, filmul se remarca prin cadre construite cu mestesug si prin modul cum isi acorda timp din belsug pentru a contura personajele si a ne familiariza cu lumilor lor interioare. In mare, Dee Rees reuseste ce isi propune, dar aluneca pe alocuri pe panta melodramaticului.

Din distributie, Mary J. Blidge a fost gratulata cu o nominalizare la categoria actrita in rol secundar, suprinzator, stiind ca artista vine din zona muzicii. Interpretarea ei este satisfacatoare, dar sunt altele care o depasesc net: Jason Clarke ca fermier cu vorba putina si inca tributar conceptiilor rasiste, desi estompate; Carrey Mulligan, impecabila ca sotie educata, obligata sa se adapteze vietii rurale; Jonathan Banks ca odios reprezentant al celor care sustin suprematia albilor; Rob Morgan ca maiestuos pater familias de culoare.

Cei doi actori carora le sunt destinate partiturile cele mai complexe – Jason Mitchell si Garrett Hedlund – au prestatii in nota restului distributiei, dar beneficiaza de acele scene impreuna, care, asa cum am insistat si mai sus, impresioneaza, nu prin individualitate, ci prin coeziune.

Deloc preocupat sa distreze, Mudbound este acel tip de film care impune prin gravitatea tematicii si estetica fara greseala a realizarii.

Dunkirk

Blade Runner 2049

Get Out!

Darkest Hour

Lady Bird

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Call Me by Your Name

The Shape of Water

The Post

Phantom Thread

I, Tonya

Cui dam Oscarul in 2018? – Get Out!

Si iata ca s-a deschis si sezonul 2018 al premiilor Oscar!

De fapt, l-am inceput in mod neoficial mai demult, cu Dunkirk si Blade Runner 2049, insa de-abia acum imi pot infige cu adevarat dintii spiritului critic in peliculele nominalizate.

Ospatul cinematografic din acest an a debutat cu Get Out!, iar ceea ce consideram a fi doar un aperitiv se anunta deja ca fel principal.

Pelicula scrisa si regizata de Jordan Peele concureaza la categorii importante si are argumente solide pentru fiecare dintre ele.

Sa luam scenariul, bunaoara; melanjul de thriller hitchcockian si satira sociala (venind dinspre partea populatiei de culoare a Americii inspre cea alba si mai sclifosita) putea da gres rau de tot, insa asta nu se intampla.

Dimpotriva, ajutat de regia pe care tot el o orchestreaza, Jordan Peele compune o atmosfera care e nelinistitoare, stanjenitoare, macabra si foarte amuzanta. Get Out! imi va ramane in minte ca pelicula care mi-a provocat o senzatie complexa si rarisima: m-am speriat, apoi m-a pufnit rasul gandindu-ma la propria-mi reactie, dar in tot acest timp am ramas vigilent, urmarind cu atentie desfasurarea actiunii si detaliile care o compun.

Nefiind chiar un neofit intr-ale filmelor de suspans, am intuit care e spilul inca dinainte de a fi dezvaluit in mod explicit, insa, chiar si asa, tot au mai fost cateva rasturnari de situatie care mi-au sarit in fata precum leoaica lui Nichita Stanescu.

Am fost putin surprins sa aflu ca interpretul, Daniel Kaluuya, a prins un loc la cel mai bun actor intr-un rol principal, devansandu-i pe mult mai titratii si discutatii James Franco sau Tom Hanks, insa recunosc ca fara scepticismul, ironia, stupoarea, oroarea si inteligenta pe care le afiseaza in hilar-sordida aventura in care se vede prins, aceasta nu ar fi fost nici pe departe la fel de eficace.

Nu-i de lepadat nici restul distributiei, fiecare dintre actorii care il inconjoara beneficiind de prim-planuri sau ipostaze care ii fac dubiosi, deci memorabili.

Socant si distractiv, Get Out! este numai bun ca impuscatura care marcheaza startul unei curse ce se anunta palpitanta.

Dunkirk

Blade Runner 2049