Philip K Dick | Caiet de insemnari

Cuceriri SF (21)

By Iulian in Carti 6 mai 2021 0 Comment

Nu, n-am uitat SF-ul, rămâne una dintre laturile literaturii pe care o explorez în mod constant, cele mai recente destinații fiind acestea

The Goblin Reservation – dacă e să dezgolesc acest roman de toată savoarea, aș spune că este e unul de suspans tipic Războiului Rece și plasat într-un mediu universitar. Dar asta ar însemna să omit că în universul imaginat de Clifford D. Simak se poate călători în spațiu și timp, că personajul principal este dedublat prin mijloace tehnologice obscure, că are un amic Neanderthalez, iar altul fantomă, iar că instituția academică este situată lângă o rezervație în care sălășluiesc goblini, trolli, zâne, fiecare cu personalitățile, idiosincraziile și vocabularul lor. Acțiunea are logica ei deșucheată, însă mai presus de toate e plăcerea pe care autorul trebuie să o fi resimțit scriind toate acestea și care se transmite și cititorului. Știu că par bătrân spunând asta, dar pe vremuri Science-Fiction-ul era mai distractiv. Mai naiv, dar mai distractiv.

Grass – atingerea feminină în SF este una aparte, iar Sheri S. Tepper nu face excepție. Planeta eponimă este gazda unei ecologii complexe, iar autoarea își acordă timp și pagini pentru a o contura și a o popula cu preocupări și psihologii diverse. Imaginea cailor infernali și ritualurile la care își supun călăreții umani aristocratici (da, direcția gramaticală este corectă) domină narațiunea, dar nu e singura direcție pe care aceasta o dezvoltă; în ea mai încap o metaforă a chingilor sociale impuse femeii sau diatribă la adresa unei organizații religioase cu iz de Biserică Catolică, nelipsind niște pagini tulburătoare despre impactul unei epidemii asupra destinului unei familii. Actul final al poveștii are prea multe de gestionat, așa că soluționarea multitudinii de conflicte apelează la varianta ajutătoare deux ex machina. Nu-i bai, experiența intelectuală până la acel punct este atât de bogată, încât suportă și un astfel de deficit. O carte pentru aceia care au un buget consistent de atenție și de deschidere mentală.

VALIS – Philip K. Dick n-a fost doar un mare scriitor, ci un veritabil cadou pentru oamenii așa-ziși normali; mintea sa tulburată într-un mod genial, imaginația halucinantă și imensul talent literar ne-au împins limitele înțelegerii și acceptării și ne-au oferit incursiuni captivante în meandrele psihice ale celor pe care îi considerăm disfuncționali. Cartea aceasta este scrisă la persoana a treia și ne prezintă zbaterile unui schizofrenic, care încearcă să regăsească sensul existenței după o traumă, angajându-se în diverse chestii (credeți-mă, mai bine de atât nu pot fi descrise) și elaborând un tratat teosofic în care amestec, budism, creștinism, misticism, zoroastrism, continuum spațiu-timp, cosmologie Dogon, Platon, Aristotel, Pascal, Paracelsus Mircea Eliade (mândrie patriotică!), extratereștri, iar eu mă opresc aici și renunț aici la pretenția de exhaustivitate, pentru că n-are rost. V-am spus că e scrisă la persoana a treia, da? Ei bine, aflați că naratorul și protagonistul sunt de fapt una și aceeași persoană. Lectura îți provoacă migrene și hohote de râs, inseparabile, dar pe mine m-a impresionat cel mai mult că Philip K. Dick nu pierde niciodată frâiele propriei nerozii. Epuizat, dar încântat, la final am înțeles care este rostul vieții. Cred.

I Am Legend – alături de Ciuma de Albert Camus, nu-mi pot imagini vreo operă literară mai adecvată acestei perioade decât acest scurt, dar strălucit roman al lui Richard Matheson. Omenirea a fost lovită de o epidemie care i-a transformat pe toți în zombi. Pe toți mai puțin pe protagonist, care duce o existență pe muchie de cuțit, împărțită între supraviețuire și explorare, între solitudine infernală și speranța trezită de mici evenimente zilnice și hrănită de căutarea unui leac. Povestea a beneficiat de-a lungul timpului de mai multe ecranizări (cu Vincent Price sau cu Charlton Heston sau cu Will Smith), dar niciuna nu poate reda profunzimea abisală a izolării pe care o resimte personajul și pe care am trăit-o fiecare dintre noi în decursul pandemiei. Aceasta este menirea marii literaturi: să îți pună în față oglinda propriilor sentimente. Iar I Am Legend este mare.

Cuceriri SF (10)

By Iulian in Carti 3 noiembrie 2016 0 Comment

Mai mult ca niciodata, am dificultati in a departaja aceste carti SF in functie de placerea complexa (mare la toate) pe care mi-au oferit-o citindu-le:

Silozul – un roman primit de la niste prieteni dragi, pe care l-am parcurs pe nerasuflate, nu din obligatie, ci pentru ca este suprinzator de bine scris pentru o carte care n-a trecut prin exigentele filtre ale marilor edituri si a aparut direct online prin intermediul celor de la amazon.com. Hugh Lowey reuseste performanta de a contura o lume palpabila, un adapost post-apocaliptic ingropat aproape in intregime in pamant si care are o structura stratificata, ce se reflecta in cea a societatii care il compune. Autorul pare a se calauzi dupa principiul lui Mo Yan referitor la romanul lung, iar bogatia descrierilor, in special a decorurilor unde se petrece actiunea, dau consistenta universului. Conflictul care pulseaza in interiorul silozului se dezvaluie treptat, tensiunea se acumuleaza si, desi modul cum evolueaza mai atinge si niste clisee, Hugh Lowey o manevreaza cu mana ferma si comprima in naratiunea sa chestiuni de sociologie si filosofia istoriei, lasandu-te cu dorinta de a citi continuarile.

1sf_silozul

The Game – Players of Titan – daca ar fi sa recomand cuiva cum sa-si ordoneze lecturile de Philip K. Dick, as propune sa inceapa cu acesta. O lectura mai facila decat altele, din care nu lipsesc, insa, elementele atat de dragi scriitorului: telepatie, dedublari, pierdere de memorie. Avem, astfel, un fel de roman de spionaj dintr-un Razboi Rece intergalactic, cu niste personaje care practica ceva similar cu un Monopoly cu proprietati reale si in randul carora are loc o crimutza a la Agatha Christie. Descrierea desfasurarii jocului in sine, in special spre final, e pasionanta si rivalizeaza cu paginile similare din exceptionalul The Player of Games. Dar, ca intotdeauna cand e vorba despre Philip K. Dick, e necesar un avertisment: lucrurile sunt mult mai complicate decat le-am prezentat eu.

2_sf_players_titan

Foundation and Empire – dupa monumentala Foundation, eram curios cum reuseste Isaac Asimov sa-si tina stacheta la inaltimea ametitoare la care singur si-a ridicat-o. A reusit, in ciuda faptului ca prima dintre cele doua povestiri ale volumului de fata este o exploatare, cel mult interesanta, a firului narativ din cartea anterioara, cu personaje insuficient conturate si un final cam abrupt. A doua, pe de alta parte, este o poveste exceptionala, in care suspansul e o prezenta permanenta si care aduce in scena un actor remarcabil, hai sa-i zicem negativ, in marele tablou galactic imaginat de Asimov. Cea mai mare realizare a acestuia este, insa, faptul ca sadeste semintele povestii urmatoare, The Second Foundation, pe care ma simt realmente obligat sa o citesc cat mai curand.

3_sf_foundation_empire

The Martian Chronicles – multe epitete se pot atribui acestei colectii de povestiri scrise de Ray Bradbury: macabre, amuzante, profunde, inteligente, nelinistitoare, poetice. Luate separat, fiecare este o bijuterie de proza scurta, insa impresioneaza ca ansamblu, atat prin finele legaturi care le unesc, cat, mai ales, prin coerenta istoriei pe care o propun. E ca si cum ai avea un mana in bol de sticla in care este o lume minuscula, iar tu vizualizezi ca un demiurg o succesiune formata din ciocniri de civilizatii, inflorire, exod, decadere si renastere. Colonizarea planetei Marte a parut un subiect desuet la scurt timp dupa ce a aparut aceasta carte, insa acum, cand vezi cand de chitit sunt Elon Musk si altii, parca merita sa revizitam fantastica viziune a lui Ray Bradbury.

4_sf_martian-chronicles

Cuceriri SF (2)

By Iulian in Carti 25 noiembrie 2013 2 Comments

Continuand sa inspectez lista despre care v-am vorbit in articolul anterior dedicat romanelor SF si prin acelasi larg concurs al marinimosului posesor de Kindle, ma vad din nou in ipostaza de a va prezenta cateva scrieri din aceasta ramura aparte a literaturii:

Flatland – ceva intre roman si nuvela, datand din perioada victoriana, amuzant prin utilizarea formelor geometrice pentru redarea diferentelor de clasa, asa cum ii apareau autorului Edwin Abbott Abbott: cercurile sunt pe treapta de sus a esafodajului social, triunghiurile (cu cat mai ascutite, cu atat mai rau) pe cea mai de jos, iar femeile sunt segmente care impung. Dupa un secol si jumatate in care libertatea de exprimare a ajuns la cote maxime, o asemenea satira pare stravezie, dar eforturile scriitorului de a reda un intreg microcosmos plan, precum si revelatia unuia dintre membrii sai la descoperirea tridimensionalitatii sunt de tot hazul.

SF2_1

The Man in the High Castle – inca un roman de Philip K. Dick care poate intra pe lista lecturilor obligatorii pentru orice pasionat de SF. Pornind de la un exercitiu de imaginatie deloc nou – cum ar fi fost daca Germania si Japonia ar fi castigat Al Doilea Razboi Mondial – scriitorul contureaza o societate americana in care noi stapanitori niponi si bastinasii yankei incearca sa coabiteze si sa-si depaseasca prejudecatile, iar intre cele doua mari puteri invingatoare exista deja un Razboi Rece cu potential sa dea in conflagratie nimicitoare. Dick n-ar fi el, insa, daca ar lasa lucrurile asa de simple – printre cetatenii subjugati, dar si printre cercurile conducatoare circula o carte in care se prezinta ipoteza: Ce-ar fi fost daca SUA si Anglia ar fi castigat razboiul? Unde mai pui ca majoritatea personajelor folosesc sistemul chinezesc de divinatie I Ching (Cartea schimbarilor). Concluzia: daca vrei sa fracturati linearitatea realitatii inconjuratoare – cititi Philip K. Dick.

SF2_2

Dune – stiu ca nu va vine sa credeti, dar n-o citisem pana acum. Eram, insa, bine blindat de filme sau jocuri in acest univers, asa ca lectura cartii lui Frank Herbert mi-a oferit ocazia sa ma lamuresc ce motive au fanii inraiti sa urasca pelicula lui David Lynch (pe unul il stiam de fapt – Sting in chiloti innaripati de cauciuc). Ce am apreciat in mod special a fost stradania autorului de a contura mediul natural al planetei, care este aproape palpabil, care iti trimite valuri de nisip in ochii mintii. Ce nu m-a dat pe spate a fost tesatura de intrigi si conflicte, care e atat de bine urzita, incat autorul si-a lasat loc liber de continuari. Pe care le-a si scris, de altfel.

SF2_3

Forever War – nici pana acum nu mi-am dat seama daca Joe Haldeman chiar si-a propus sa conceapa un roman cu de toate sau i-au iesit tocmai pentru ca nici nu s-a sinchisit de asta vreun moment. Oamenii se lupta cu o specie extraterestra, iar protagonistul porneste ca un simplu racan, supravietuieste, avanseaza, se indragosteste si experimenteaza diverse forme ale societatii umane, pentru ca voiajurile sale de cateva saptamani intre planete presupun scurgerea a zeci de ani la suprafata acestora. Componenta militara a naratiunii predomina, dar pe Haldeman nu il paraseste verva in niciun moment. De citit neaparat.

SF2_4

Cuceriri SF

By Iulian in Carti 15 septembrie 2013 5 Comments

Stiu un site bine facut (imbina atat vocea demos-ului, cat si pe a unui cunoscator) care ma ghideaza in alegerea romanelor SF demne de citit.

Mai am si un prieten care se milostiveste periodic de mine si imi imprumuta Kindle-ul lui, pentru ca mi s-a betonat o convingere: cartile Science-Fiction merita pe citite pe suport electronic. Esti cumva mai inauntrul lor, mai ales cand abunda in descrieri tehniciste.

Ca urmare a celor doi factori de mai sus, am mai cucerit cateva borne in lectura de SF.

Gateway de Frederick Pohl – mi-a produs o satisfactie de geek autentic: am descoperit ca ideea de baza a superbului joc Anachronox e inspirata de aici, adica din povestea unei goane dupa aur in spatiu, care imbina organic drama asumarii riscului, pe cea a rumegarii remuscarilor si pe cea a unei idile care urmeaza un grafic de parabola. Ambivalenta prezenta/absenta a speciei extraterestre creste considerabil valoarea acestui roman.

SF1

The Left Hand of Darkness de Ursula Le Guin – la prima vedere, e un fel de Shogun pe o planeta inghetata, populata de o civilizatie cu iz medieval. Deosebit este efortul scriitoarei de a strecura in insusi fundamentul povestirii un element care o domina subtil, dar permanent: bastinasii acestui corp celest sunt hermafroditi, pot fi cand femeie, cand barbat, dupa cum o cere situatia. Protagonistul, un fel de Anjin-San mascul standard, se vede prins in jocuri politice absconse, nu foarte spectaculoase, dar care prilejuiesc cititorului reflectii asupra rolului impulsurilor sexuale in modelarea istoriei omenirii.

SF2

Rendezvous with Rama de Arthur C. Clarke – un colosal vehicul spatial de forma cilindrica se apropie la o distanta abordabila de Pamant, iar o echipa de cosmonauti incearca sa ii patrunda tainele. Ce am remarcat in Sfarsitul copilariei se vadeste mult mai pregnant aici: Clarke a fost un neintrecut peisagist SF, relieful din interiorul lui Rama este descris amanuntit si, daca faceti un efort si vi-l imaginati in ansamblu, e grandios de-a dreptul. Din nou, acelasi mecanism al ambivalentei (vezi descrierea cartii lui Pohl) intregeste superb atmosfera.

SF3

Ubik de Philip K. Dick – tocmai l-am introdus pe autor intr-o galerie selecta si foarte restransa de persoane (unde ar mai fi Samuel Taylor Coleridge, Aldous Huxley si William Burroughs) carora trebuie sa le multumesc pentru ca au consumat substante halucinogene, pentru ca le-a augmentat inspiratia. Acest roman SF incepe precum Ocean’s Eleven, continua precum Inception si se termina precum Life of Pi. Tot traseul asta prin umor, suspans si relevatie are loc intr-o lume in care exista telepati si contra-telepati si in care persoanele decedate sunt pastrate intr-un fel de criogenie din care pot fi contactate, dar cu masura, sa nu se epuizeze prea repede. Ca sa fiu la adapost de acuzele ca as exagera, nici n-o sa folosesc cuvantul capodopera.

SF4