Alexandru Mitru a fost unul dintre dascălii copilăriei mele.

Prin intermediul lui i-am cunoscut îndeaproape pe zeii Olimpului, am parcurs muncile istovitoare ale lui Heracles sau am fost martorul Războiului Troian, cu toată oroarea și gloria sa.

Tot purtat de condeiul său am călătorit din Urukul lui Ghilgameș până în strâmtoarea din Pirinei unde și-a pierdut Roland viața sau în Gruzia viteazului în piele de tigru.

În timp, toate cele opere pe care le-a adaptat pentru tineri și-au dezvăluit tainele și subtilitățile în versiunile lor originale, însă, ca și în cazul lui Charles și Mary Lamb și a pieselor lui Shakespeare, lui am a-i mulțumi pentru că mi le-a povestit întâiași dată.

Știam că e născut în Bănie, dar, spre rușinea mea, habar nu aveam că a redactat și volumul Craiova în legende și povestiri.

Găsindu-l, am purces a-l citi cu o curiozitate plurivalentă.

Oare voi afla ceva nemaiauzit?

Oare stilul mi se va părea copilăros?

Oare îmi voi vedea unul dintre naratorii preferați dați jos de pe piedestal?

Răspunsul este nu pentru fiecare dintre aceste întrebări.

E drept, există un filon patriotic desuet în unele dintre povestiri, precum cea despre Decebal (volumul e apărut după filmul Columna, deci dacismul era în floare) sau seria despre Tudor Vladimirescu, în care norodul e obijduit, iar boierii asupritori (nu că n-ar fi fost așa, vezi apucăturile prezentului).

Prezentul e proslăvit ca o realizare a socialismului, o abordare izvorâtă din convingere sau din necesitate, nici nu mai contează.

Ce rămâne este modul palpitant în care autorul îmbracă fiecare povestire. E un dramatism în cele medievale, de zici că e Urzeala tronurilor neaoșă.

Și au un dar de a se termina nedecis, astfel încât tu însuți te simți ispitit să continui istorisirea în mintea ta.

Iar acel capitol dedicat sosirii guvernului provizoriu de la 1848 la Craiova, filtrat prin ochii unui Titu Maiorescu copil, este încântător.

Și cum să nu te simți captivat, când auzi menționate Balta Craioviței, Madona Dudu, Bucovățul sau alte locuri din oraș?

Craiova are multe povești ascunse și încă n-a isprăvit a le spune.