Daca e sa ne luam dupa rezumatul actiunii, Xi yan (Banchetul de nunta) pare a fi un film cel putin spumos: un tanar homosexual de origine chineza, proprietar de imobil in America, accepta, ca sa scape de gura parintilor, sa se casatoreasca de convenienta cu o locatara. Insa, auzind de fericita veste, acestia vin numaidecat din China pentru a sarbatori evenimentul cum se cuvine si, colac peste pupaza, sunt cazati chiar la iubitul fiului, recomandat drept un prieten foarte bun.
In realitate, filmul curge fara a solicita vreun mare angajament emotional din partea privitorului. Sunt cateva momente amuzante, cateva induiosatoare, cateva tensionate (a se lua termenul in spectrul specific peliculei, nu in sens absolut), dar nu te fac sa tresalti prea mult. Nici placiditatea cu care actorii de origine chineza rostesc replicile in engleza nu ajuta.
Pe fondul acestei relaxari intelectual-afective, am putut analiza mai in detaliu inceputurile unui virtuoz al cinematografiei, Ang Lee. Inca de atunci, se vadea a fi un regizor care are abilitatea rarisima de a imbina subtilitatea psihologica cu executia tehnica.
Lee n-are niciun fel de problema in a trece de la intimitatea celor doi iubiti la rigiditatea politetii chinezesti, interactiunile intra- si interculturale se succed cu naturalete, iar scena banchetului propriu-zis si ritualurile nuptiale rocambolesti care ii urmeaza sunt construite impecabil din punct de vedere cromatic sau dinamic.
E greu sa nu fi uimit de varietatea care caracterizeaza filmografia lui Ang Lee: Crouching Tiger, Hidden Dragon, Sense and Sensibility, Brokeback Mountain, Life of Pi. Si, totusi, daca te duci la inceputurile carierei sale, constati ca talentul era acolo, se manifesta deja.
Sa ne bucuram, asadar, ca Hollywood-ul a stiut sa il adopte si sa ii acorde libertate de expresie acestui mare maestru.
