O jumatate de secol in slujba Thaliei

In materialul de prezentare a spectacolului Ilie Gheorghe. O jumatate de secol in slujba Thaliei  (care va avea loc la Teatrul National din Craiova, duminica, 22 mai 2016, de la ora 18.00) sunt amintite marile sale roluri, insa eu nu pot sa nu mi-aduc aminte in ce piesa l-am descoperit.

Se numea Vacanta in Guadelupa, era o comedie usurica si usuratica, in care Ilie Gheorghe era un politician veros, superficial si simpatic, iar manifestarile lui m-au amuzat asa mult, incat am revazut piesa dupa ceva timp, un fapt pe care nu l-am repetat prea des in materie de teatru.

O alta amintire frumoasa legata de Ilie Gheorghe este un moment din Revizorul de Gogol. Avea loc un dans de societate colectiv condus de Ilie Gheorghe, iar regretatul Vasile Cosma, si el interpret in acel spectacol, statea pe un scaun si ii urmarea. La final i-a adresat niste laude, despre care bag mana in foc care nu erau in text, cu un aer plin de noblete, ca de la un mare actor la un altul asemenea.

Cea mai recenta intalnire a mea cu Ilie Gheorghe a fost prin intermediul superbului spectacol O furtuna, regizat de Silviu Purcarete. Mizanscena poetica si ingenioasa a atentat la atentia acordata actorilor, insa n-a avut nicio sansa in fata lui Ilie Gheorghe, care si-a adjudecat rolul lui Prospero cu gravitate si tristete.

Haideti, asadar, sa il omagiem pe Ilie Gheorghe pentru tot ce ne-a oferit in cei 50 de ani de cariera!

Sursa imagine: www.tncms.ro.

 

Shakespeare 2016 – Bufonii lui Shakespeare

shakespeare_kondrat2

Bufonul este un personaj recurent in opera lui Shakespeare si nu sunt putine lucrarile care il trateaza separat. A face, insa, o piesa dintr-o insiruire a lor e un demers inedit si greu de inchegat.

Nu si pentru un mare actor precum polonezul Piotr Kondrat. Epitetul pe care i-l atribui este post-factum, inainte de a urmari Bufonii lui Shakespeare habar n-aveam cine este. De acum incolo, insa, asa il voi recomanda.

Ce a facut Piotr Kondrat sa merite aceste elogii? A luat diverse personaje shakespeariene si le-a jucat in cheie personala, impletind replici originale cu unele proprii si utilizand cu o incredibila inventivitate un decor minimal format din niste paralelipipede inchise la culoare.

Si ca tot veni vorba de culoare, aceasta este un element atat de important in spectacolul lui Piotr Kondrat, incat am tendenta sa il consider un personaj separat. Fiecare bufon are o expresie cromatica si, daca subiectele pieselor aferente sunt chiar si vag cunoscute, nu poti sa nu fi atras de precizia asocierii.

shakespeare_kondrat3

Ar fi multe de spus despre bogatia interpretativa a polonezului, insa voi insista asupra unui detaliu care pe mine a ajuns sa ma fascineze intr-atat pe parcursul reprezentatiei, insa il asteptam cu o nerabdare aidoma curiozitatii de a vedea ce bufoni urmeaza.

Modul prin care Piotr Kondrat intra si iesea dintr-un personaj era un spectacol magnific in sine, schimbarile de fizionomie si simplul gest de a imbraca si scoate costumul de o anumita culoare aveau ceva magic, ceva din secretele pe care un mare meastru le impartaseste unui grup restrans de initiati.

Si acum binecuvantez norocul de a fi fost printre ei.

shakespeare_kondrat1

Sursa imagine: Pagina de Facebook a Festivalului International Shakespeare 2016 (autor: Florin Chirea)

Fata mosului si fata moasei

_BOG0412

Daca maturii au fost rasfatati cu Festivalul Shakespeare, despre care mai am destule sa va spun, acum e randul celor mici: pe 5 mai 2016, ora 11, la sala „Amza Pellea” a Teatrului National din Craiova, va avea loc premiera piesei Fata mosului si fata mosului, de Bogdan Ulmu, dupa povestirea lui Ion Creanga.

In distributie ii regasim pe: Monica Ardeleanu, Costinela Ungureanu, Petronela Zurba, Ramona Dragulescu, Raluca Paun, Marian Politic sau Claudiu Mihail, iar regia este semnata de Raluca Paun, care pe langa calitatile-i interpretative (cea mai recenta expunere a lor la care am luat parte a fost Exploziv de Elise Wilk), a mai cochetat cu aceasta ipostaza in numeroase randuri.

Asadar, copii, incepe ea scoala, dar incepe si teatrul.

_BOG9989

Sursa imagini: www.tncms.ro.

Shakespeare 2016 – Comedia erorilor

BMS 005

Cred ca, dintre toate piesele de la Festivalul Shakespeare 2016, aceasta a avut cel mai mult de lucru sa-mi castige entuziasmul. Nu ca as fi vreun ciufut, dar nu voi uita vreodata Comedia erorilor a celor de la Propeller din 2014.

Nici soarele care stralucea cu inversunare in piata din fata teatrului nu a ajutat prea mult la simpatia de debut.

Colac peste pupaza, emfaza interpretarilor m-a izbit un pic initial si m-a dus spre o parere negativa.

Si totusi, treptat, ajutati de hazul irezistibil al situatiilor din piesa, englezii de la Worcester Repertory Theatre m-au cucerit. Si nu numai pe mine. De la locurile goale de la inceput, s-a ajuns la o masa consistenta de oameni care stateau in picioare, sporita permanent de trecatori curiosi.

Cea mai mare calitate a acestui spectacol a fost modul cum actorii au umplut vidul spatiului exterior si cum, cu o scenografie minimala si cu o exploatare inteligenta a arhitecturii din zona, au absorbit atentia spectatorilor intr-un mod similar cu spatiile inchise.

Dress 001

Dupa ce a avut loc aceasta materializare si dupa ce am facut rost de un batic, ca sa previn insolatia, m-am putut delecta cu partea interpretativa. Preferata mea a fost Adriana, sotia lui Antipholus din Ephes, aceasta din urma fiind jucat de un actor care mi se parea in anumite momente leit Jim Carey. Dar si ceilalti au contribuit la deliciul prilejuit de un spectacol antrenant si revigorant.

Au existat si cateva bonusuri: replici din alte piese de Shakespeare, dar si din afara operei lui (Thou shall not pass!), plasate inteligent, gluma ultra-intelectuala cu pluralul substantivului propriu Antipholus si cele doua momente de final, care au trezit bucuria vietii chiar si celor mai toropiti de caldura.

Au fost multe tragedii grandioase la acest festival, asa o comedie incantatoare ca aceasta a picat la tanc!

BMS 488

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

Shakespeare 2016 – Hamlet

hamlet_abrahamse1

Pe sud-africani mi i-au laudat atat Anda si Dana acum doi ani, incat m-am grabit sa merg sa ii vad jucand Hamlet.

Si bine am facut.

A fost un abordare inedita, pornind de la un fapt istoric: una dintre primele reprezentatii ale acestei tragedii shakespeariene chintesentiale a fost jucata de catre membrii echipajului unei nave a companiei Indiilor Orientale, chiar la bordul acesteia.

Piesa sud-africana a folosit o mizanscena care a sugerat un astfel de cadru, foarte de efect la inceput, cand pacanitul sacadat al unui cabestan, mini-bazinele cu apa de pe margini sau mimarea frigul din timpul cartului de noapte m-au transportat acolo, intr-un veritabil illo tempore maritim. Mi s-a parut, totusi, ca in a doua parte au abandonat toate aceste elemente, sau macar le-au estompat in favoarea unor efecte auditive mai moderne si, desi pana la acel moment eram inhatat de calitatea interpretarilor, tot am remarcat aceasta fractura.

hamlet_abrahamse2

Ce m-a surprins initial, insa a ajuns sa-mi placa prin inedit si prin calitate, a fost faptul ca am avut parte de un Hamlet in cheie vag parodica. Barbati in roluri de femei am mai vazut in reprezentatii de Shakespeare, insa podoaba capilara a „Gertrudei” sau gingasia bine jucata a Ofeliei nebarbierite de cateva zile m-au distrat pe cinste. Totul a culminat cu scena discutiei dintre Hamlet si duhul tatalui sau – gaselnita corpului posedat a fost amuzanta si impresionanta totodata.

Acesta a fost momentul cand am inceput sa inteleg de ce protagonistul Marcel Meyer a fost (si poate o mai fi, cine stie?) obiect de adoratie pentru amicele mele teatrofile. Cu un arsenal interpretativ imbelsugat, a transmis multitudinea de nuante ale acestui personaj-monument al literaturii: ambivalenta nebuniei reale vs. simulate, cruzimea si duiosia, pietatea si duritatea. Restul distributiei nu se lasa mai prejos, iar rezultatul total este un spectacol de teatru agreabil a carui lungime trece neobservata.

hamlet_abrahamse3

Sursa imagine: Pagina de Facebook a Festivalului International Shakespeare 2016 (autor: Florin Chirea)

Shakespeare 2016 – Macbeth Badya

DSC_2596

Macbeth Badya n-a fost un simplu spectacol, a fost o experienta culturala cumulativa.

Unicul interpret a reusit performante succesive.

In primul rand, m-a impresionat pitorescul figurii; machiat, cu un par lung cret pentru care sigur era invidiat de doamnele si domnisoarele din public, inzorzonat cu o sumedenie de clopotei cu sunet placut, a degajat un exotism greu de uitat.

Apoi, am fost coplesit de prestatia atletica. Nu numai ca a adoptat variate posturi obositoare (pe unele le-am incercat si eu in diverse situatii si pot sa depun marturie pentru caracterul lor extenuant), dar le-a si executat intr-un ritm frenetic, in perfect acord cu muzica. A existat un moment spre finalul reprezentatiei cand a facut o pirueta si stropii de sudoare s-au raspandit de jur imprejur intr-un magnific tablou al daruirii corporale.

Nu in ultimul rand, dupa ce m-am acomodat cu personajul si cu miscarile sale trepidante, am inceput sa apreciez si modul cum sunt punctate momente si motive cheie din opera care da numele spectacolului. Evident, au fost infatisate simbolic, insa chiar si asa, am fost uluit de caracterul vag androgin in care si-a tinut personajul, fapt care i-a permis sa ii redea atat pe Macbeth cat si pe Macbeth cu maxima sugestivitate.

Dincolo de toate, Macbeth Badya m-a transportat intr-o lume indepartata si fascinanta, antica Indie care dadea lumii Vedele, cand inca in alte parti ale lumii de-abia se scrijelea pe stanci neslefuite, totul prin intermediul unei opere universal accesibile, cea shakespeariana.

DSC_8865.resize

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

 

Shakespeare 2016 – Richard II

KingRichardII0416(C)Maiko Miyagawa

Festivalul Shakespeare din 2016 a debutat grandios. Acesta este cuvantul pe care ma vad nevoit sa-l folosesc pentru a descrie inceputul, desfasurarea si sfarsitul piesei Richard II, regizata de Yukio Ninagawa si jucata de un numar impresionant de actori de la doua ramuri ale Teatrului Saitama din Japonia.

Sa vezi in jur de 80 de oameni pe o scena nu la dimensiuni maxime, dansand tango cu o sincronizare neverosimila si plimbandu-se in scaune cu rotile este ceva nemaivazut, insa nu doar amploarea copleseste, ci si precizia. Inca de la primele scene, am remarcat exactitatea cu care actorii se plaseaza si se deplaseaza, conturand astfel o superba geometrie a actului teatral.

Anvergura a generat momente care au variat de la sublim (marea inspumata) la comic subtil (regina si suita ei ascunzandu-se in gradina) sau impresionant prin executie (cei doi cai, dintre care unul era un pic naravas).

KingRichardII1069(C)Maiko Miyagawa

Subiectul acestei piese nu mi-era foarte familiar, marturisesc, insa abordarea japoneza nu se abate de la textul shakespearian, astfel ca toate personajele, conflictele si transformarile psihologice se clarifica si decurg fara dificultati.

Interpretarile au fost specifice actorilor din zona Asiei: expresivitate a fetei mai redusa (desi alunecosul duce de York a prezentat o gama larga de grimase), compensata de un non-verbal graitor si de impecabila miscare scenica. Cei doi protagonisti evolueaza in paralel, in sensuri diferite: Bolingbroke este nobil si patimas si devine ipocrit si tiranic, Richard II este arogant si indiferent si devine contemplativ si filosofic.

KingRichardII1224(C)Maiko Miyagawa

Am pomenit tangoul in treacat, insa stiam ca ma voi intoarce asupra lui. Momentul cand marea de interpreti, la un semn, se metamorfozeaza in cupluri in care batrani si tinerii danseaza in cea mai frumoasa comuniune de generatii pe care mi-a fost dat s-o vad vreodata, a reusit sa alunge pentru cateva clipe orice urma de emotie negativa din mine – n-a mai ramas decat o stare de bucurie absoluta a vietii. Numerele individuale de tango, dincolo de desavarsirea miscarilor, s-au compus intr-o foarte sugestiva metafora a puterii de a-i domina si abuza pe ceilalti.

Am trait si un paradox: desi incantat de piesa care nu inceta sa imi ofere delicii intelectuale si artistice, intuiam ca se va sfarsi cu acelasi moment, pe care il asteptam cu o alta forma suprema a bucuriei: aceea a anticiparii.

Ce noroc e sa traiesti in Craiova anului 2016 cand ai Festivalul Shakespeare!

KingRichardII0372(C)Maiko Miyagawa

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

 

Shakespeare s-a intrupat!

festivalul shakespeare 2016

In sfarsit, pohta ce-am pohtit de multa vreme a capatat contur: Festivalul Shakespeare va avea loc in perioada 14-26 aprilie la Craiova, privilegiati mai fiind si cei care locuiesc in Bucuresti, Ramnicu Valcea sau Drobeta Turnu Severin.

Ca sa va lingeti un pic pe neuroni, iata nucleul de spectacole din cadrul acestei a X-a editii:

– Teatrul Saytama din Tokyo, cu spectacolul Richard II in regia legendarului regizor japonez Yukio Ninagawa (spectacol la prezentarea caruia participa in jur de 90 de persoane)

– Teatrul Schaubuhne din Berlin, cu Richard III in regia lui Thomas Ostermeier (marea revelatie a Festivalului de la Avignon din 2015)

– Baltic House Theatre Festival cu Macbeth, pus in scena de un alt mare regizor al lumii, Luk Perceval

– Teatrul Shakespeare Tobacco Factory din Marea Britanie, cu Hamlet, in regia lui Andrew Hilton

– Worcester Repertory Company din Worcester cu Comedia erorilor in regia lui Ben Humphrey

– Teatrul Flaut din Stratford-upon-Avon cu Hamlet realizat de Kelly Hunter

– Teatrul Municipal din Beer Sheva cu Romeo şi Julieta, pus in scena de Irad Rubinstein

– Teatrul Laborator “Sfumato” din Sofia cu Poveste de iarna, in regia Margaretei Mladenova

– Compania A & M Production din Africa de Sud, cu spectacolul Hamlet, realizat de Fred Abrahamse.

festivalul shakespeare 2016_2

Dupa cum se observa, sunt multe tragedii, numai bune sa ne indemne sa reflectam asupra zadarniciei vietii, intr-o perioada cand lumea pare a o lua razna treptat. Chiar daca motive de a rade vor fi mai putine (desi sunt convins ca o sa compensam cu hohotele de la Comedia erorilor), motive de incantare vizuala si intelectuala vor fi din belsug, dupa cum pot sa intuiesc din imaginile de pe site-ul oficial al evenimentului – www.shakespeare.tncms.ro.

festivalul shakespeare 2016_3

Sursa imagini: www.shakespeare.tncms.ro.

 

Pofta de Shakespeare

o furtuna_craiova1

O piesa de Shakespeare realizata la Teatrul National din Craiova mi-a readus aminte ca in curand va avea loc festivalul cu acelasi nume, iar asta e indeajuns sa imi genereze fiori de placere anticipata.

Nu numai faptul ca O furtuna este scrisa de marele Will mi-a catalizat aceasta anamneza, cat mai ales calitatea ei exceptionala.

Cu Silviu Purcarete ca regizor de Shakespeare m-am mai intalnit pana acum de doua ori, dar niciodata nu l-am simtit mai inspirat in a-si pune amprenta inventiva si lugubra asupra materialului dramaturgic. O furtuna este un spectacol cu efecte vizuale aproape filmice, dar care aici ti se compun intr-o singura incapere. Miscarea actorilor corespunde perfect scenografiei si orice element de butaforie aparent inutil isi vadeste pana la final utilitatea scenica.

O sursa suplimentara de placere a fost sa ii revad pe doi actori craioveni veterani Constantin Cicort – amuzant de grotesc si Ilie Gheorghe – un Prospero impunator si strabatut de o adanca tristete, care m-au incantat si educat cu creatiile lor inca de cand am descoperit teatrul acum nostalgic de multisor ani.

o furtuna_craiova2

Interesant si meritoriu mi s-a parut si rolul dublu Miranda/Caliban al lui Sorin Leoveanu; evident, cel in care transcende genurile e condamnat sa para caricatural, insa a compensat prin cel al personajului animalic, pe care l-a abordat cu o intensitate un pic infricosatoare, o alternativa cu nimic mai prejos fata de versiunea lituaniana care m-a incantat acum doi ani.

Reputatul si nobelizatul psiholog Daniel Kahneman spunea ca emotia traita si amintirea ei sunt doua lucruri diferite, iar un factor esential in aceasta este finalul. O furtuna a reusit sa unifice aceste doua aspecte: m-am minunat pe tot parcursul ei, iar cele cateva minute din incheiere, care proiecteaza o viziune cu totul inedita pentru mine, mi s-au intiparit un minte ca si cum ar fi incrustate cu fierul rosu.

Si uite-asa mi s-a facut o pofta de Shakespeare de nu pot s-o descriu in cuvinte.

Sa vina Festivalul!

o furtuna_craiova3

Sursa imagini: www.tncms.ro.

Se cauta un actor!

iulius caesar

E prilej de mare bucurie cand prietenii de la Teatrul National din Craiova imi trimit stiri despre piese noi, insa de data aceasta anuntul m-a surprins de-a dreptul si ma grabesc sa trambitez si eu chemarea lor, pentru ca mi se pare inedita:

Teatrul National “Marin Sorescu “ din Craiova organizeaza casting in vederea  distribuirii in piesa Iulius Caesar,  regia Peter Schneider, ce va avea premiera in cadrul Festivalului Shakespeare, editia 2016.

Cerinte:

-Baieti

-Varsta: 13-14 ani

Documente necesare:

-poze: portret, profil, plan intreg;

-Fișa de casting completata:

Fișa de casting:

NUME:

PRENUME:

DATA NAȘTERII:

ADRESA:

TELEFON:

E-MAIL:

STUDII:

LIMBI STRAINE:

CARACTERISTICI PERSONALE:

-inaltime:

-greutate:

-culoare ochi:

-culoare par:

Dosarele pot fi trimise pe adresa de e-mail: pr@tncms.ro

Persoana de contact- Irina Cirneanu, tel: 0766.649.979

Data limita inscriere: Vineri, 5 Februarie, ora 12:00.

*** Este necesar acordul scris al parintilor sau al tutorelui legal.

**Nu este necesara experienta anterioara in actorie.

Aceasta selectie mi-a aduce aminte de superba poveste (inca neclara, de altfel) despre cum a ajuns necunoscuta pe acea vreme Vivien Leigh sa fie selectata pentru mult ravnitul rol al lui Scarlet O’Hara din .