Sa privim pictura! (LXI)

By Iulian in De prin satul planetar, Sa privim pictura! 1 Comment

Iarna in Ardeal

V-am obisnuit ca pe acest blog sa apara picturi celebre ale unor artisti mari, foarte mari si extraordinar de mari. Toti consacrati.

De data aceasta voi proceda altfel. Va voi prezenta cateva lucrari pe care, probabil, nu le stiti, pentru ca apartin unei persoane din Craiova care, si asta ii face meritele si mai mari, nu e pictorita de meserie.

Marinela Stanciu e nevasta, mama de doua fete, manager de firma de turism si practica Aikido cu destula consecventa. Printre toate aceste activitati secatoare de energie, a mai gasit timp si inspiratie sa realizeze o consistenta expozitie de pictura, intitulata Aniversare in culori, al carei vernisaj a avut loc pe 7 octombrie si pe care o mai puteti admira pana la inceputul lui noiembrie la galeria „CROMATIC” a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Dolj (Str. Alexandru Macedonski, nr. 28 – nu-i greu de gasit, nici chiar pentru cei care nu sunt din Craiova :P).

Din punct de vedere artistic, am fost destule picturi care m-au indreptatit sa o cred pe Marinela drept urmasa a fovistilor, prin taria culorilor si prin indrazneala contextului in care au fost folosite.

Sa luam, de pilda, pictura de mai jos: Manastirea dintr-un lemn este un loc al serenitatii si al linistii. Asa ca alegerea unor tonuri un pic violente e inedita si periculoasa, cu o exceptie: sa iti iasa. Iar Marinelei i-a iesit, iar impresia asta este dincolo de faptul ca o cunosc si ca ne intelegem foarte bine (daca ajungeti sa discutati cu ea, va va spune ca n-am iertat-o de niste observatii). Tabloul ei mi-a trezit ceva in interior, nu-mi dau seama ce, poate surpriza, poate deranj, dar cert e ca a bifat misiunea de capatai a unei lucrari artistice.

Interesant e ca personalitatea dinamica a Marinelei (din nou, daca ajungeti sa o cunoasteti, o sa vedeti ce si cum) s-a retras uneori in spatii materiale si spirituale mai calme, in care intensitatea culorilor s-a mai estompat, dar fara a pierde, insa, din efectul asupra privitorului. Casa de la Fauresti a balansat agitatia Apusului la Manastirea dintr-un lemn cu un strop de liniste.

Apus la Manastirea dintr-un lemn

Casa la Fauresti

Mergeti deci la expozitia Marinelei Stanciu si priviti pictura! 🙂

In vizita la bere

By Iulian in De prin satul planetar 6 Comments

Cei de la  Heineken Craiova mi-au facut favoarea sa ma considere membru al presei si, impreuna cu reprezentanti ai acestei nobile bresle si cu jurnalisti informali indeobste cunoscuti sub numele de bloggeri, vineri, pe 2 septembrie (nota bene!, nu sambata, 3 septembrie, cand s-a bulucit toata craiovenimea in speranta ca va bea moca) am avut parte de o vizita in fabrica de vise, pardon, bere.

Experienta a fost excelenta din toate punctele de vedere. Ni s-a explicat pe indelete cum se face berea, de la boaba pana la licoare, am descoperit cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata, am schimbat sicane inofensive cu amicii blogosferici Freaktuning, Nebunia, Neydamn, Dan si Flori, m-am minunat de ce preferinte in materie de bere au fetele de la Gazeta de Sud, am ras si, bineinteles, am gustat obiectul muncii.

La sectia de degustare am fost foarte curios sa aflu cum sunt selectati cei care au misia sa semnaleze defectele produselor, iar interesul pur intelectual mi-a fost privit cu suspiciunea ca as cauta o slujba cu jumatate de norma.

Ospitalitatea celor de la Heineken si compania foarte agreabila in care ma aflam conturasera deja o experienta placuta, dar sectia de imbuteliere m-a dat gata. Pe langa spectacolul impresionant in sine al liniilor care se intretaie si se suprapun si functioneaza cu o ritmicitate neomeneasca, mintea mea a inceput sa gaseasca analogii de tot felul: n-am putut sa nu-mi aduc aminte de puii din Baraka sau de giumbuslucurile lui Charlie Chaplin din Modern Times, iar zgomotul cadentat, aproape asurzitor, dar, paradoxal, nu neplacut, din aceasta sectie m-a dus cu gandul la marsul unei armate. Unde mai pui ca masinaria imensa de la final, care infasura paletii in folie, parea rupta direct din reactorul vreunei Death Star.

Am sa va spun concluzia acestei vizite in engleza, pentru ca asa e si citatul pe care il parafrazeaza: Sometimes, big is beautiful.

Daca vreti un fel de Rashomon al berii, cititi ce au scris si Nebunia, Neydamn sau Dan/Flori.

Un semnal de alarma!

By Iulian in De prin satul planetar 1 Comment

In timp, mi-am dat seama ca, daca nu vrei sa fii deprimat, e indicat sa nu citesti stirile. Dar nu pot fi deconectat de la realitatea inconjuratoare, chit ca asta inseamna doar sa survolez titlurile.

Am un sistem defensiv psihic bunicel, asa ca rezist la stiri despre criza mondiala, o posibila criza alimentara si altele, dar ieri, in Gazeta de Sud, am dat peste una care mi-a dat fiori.

Pe scurt, bulgarii vor sa construiasca un depozit de deseuri radioactive la Radiana, la cativa kilometri de granita cu Romania, iar, in perspectiva, inca o centrala nucleara la Belene, de asemenea aproape de granita cu Romania. Mai multe detalii aveti aici, iar despre potentialul impact asupra zonei, aici.

Localitati ca Bechet, Dabuleni, Bistret, Goicea ar putea fi direct afectate de radiatiile emanate de acolo si nu-mi fac iluzii ca eu, in Craiova, as fi cumva ferit de ele, la fel cum oricine din sudul Romaniei nu s-ar mai simti in siguranta.

De asemenea, fara a fi lipsit de respect fata de o natie vecina, am dubii ca bulgarii au atata experienta incat sa realizeze un proiect care sa nu prezinte niciun fel de pericol. Si, oricum, dupa dezastrul de la Fukushima, pe care il stim cu totii, energia nuclera nu mai inspira siguranta nimanui.

Un fapt care ma intriga si ma nelinisteste este ca nu am vazut aceasta stire in instiutiile de presa de nivel national, pentru ca o stire de astfel de gravitate nu poate interesa doar Doljul si judetele limitrofe.

In perspectiva dezbaterii publice care trebuie sa urmeze si a deciziei pe care autoritatile romane trebuie sa o ia, adica de a se opune, va rog staruitor sa trimiteti mail-uri, notificari sau orice altceva catre institutiile de mediu si cele cu atributii in domeniu, pentru a a-i convinge pe bulgari sa mute aceste pericole pentru viata oamenilor departe de granitele Romaniei sau chiar sa renunte la idee.

Pentru cei din Dolj aveti aceasta adresa de mail – office@arpmdj.anpm.ro – la care puteti trimite un mail pentru a exprima opozitia, dar nu va limitati numai la asta.

Faceti tot ce va sta in putinta pentru a raspandi stirea si a contribui la eliminarea unui pericol pentru noi toti!

Cinematografele se mai si nasc

By Iulian in De prin satul planetar 4 Comments

Imi aduc aminte cu parere de rau de cinematograful Jean Negulescu din Craiova (pe care, cu genul de afectiune pe care o ai fata de un copil idiot, il numeam Jegulescu), pentru ca acolo, in acea sala insalubra, am vizionat niste filme extraordinare: Dancer in the Dark, In the Mood for Love, Men in Black sau marile productii romanesti de pe vremea lui Ceausescu (singurul regret fiind ca am vazut acea mizerie infecta numita De ce trag clopotele, Mitica?).

Cat despre celelalte sali de cinema, imi vine in minte un citat de George Bernard Shaw pe care sper sa il redau cum trebuie: Shakespeare a murit, Oscar Wilde a murit si nici eu nu ma simt prea bine.

In atare conditii, lansarea unui astfel de stabiliment, chiar si cu tendinte mai elitiste, este de salutat si incurajat. Este exact ce au facut cei de la Centrul Pentru Cultura Contemporana „Club Electro Putere” care vor pune pe roate, sau mai bine zis, pe role, CEP Cinema, o inititativa de cinematograf alternativ, non-profit.

Ca sa va faceti o idee despre ce au in cap realizatorii acestui proiect, iata un fragment din comunicatul lor de presa:

Proiectul incurajeaza productiile non-occidentale, filmele cu o latura comerciala cat mai redusa, filmele independente, produse cu un buget mic si mediu, de catre regizori tineri, atat autohtoni, cat si straini. Sunt promovate in special scurt-metrajele, filmul de arta, filmele documentare, experimentale si de animatie.

Cinema-ul va organiza seri tematice – acestea vor include, pe langa proiectiile de film, dezbateri cu publicul pe diverse teme, moderate de specialisti in domeniile in cauza, dar si interactiuni intre spectatori si regizorii invitati.

Lansarea acestui cinematograf alternativ in Craiova va avea loc vineri, 6 mai, la ora 19:00, la Clubul Electro Putere, Strada Calea Bucuresti, 56. Daca veti rata evenimentul de deschidere, cum probabil mi se va intampla mie, nu va intristati, realizatorii intentioneaza sa deruleze proiectul bilunar.

Mai multe detalii aveti aici.

Cat de important e sa fii punctual?

By Iulian in De prin satul planetar 5 Comments

Concursul initiat de magazinul de ceasuri Watchshop.ro in colaborare cu Blog Awards si cu Blogatu avea mai multe teme, dar cea din titlu m-a pus intr-adevar pe ganduri si cred ca am dat de capat acestei probleme folosind un rationament jumatate matematic, jumatate psihologic.

Sa zicem ca la o intalnire de afaceri poti ajunge in trei feluri: mai devreme, la fix sau mai tarziu.

Sa zicem, de asemenea, ca atitudinea celui cu care te intalnesti poate fi: binevoitoare, neutra sau ostila.

Acum sa combinam cele doua randuri de date, sa vedem ce iese.

Daca la binevoitor te duci mai devreme, te va intampina zambitor, isi va cere scuze ca inca nu a terminat intalnirea precedenta si te va pofti intr-un fotoliu confortabil, impreuna cu o cafea aburinda. Daca ajungi la fix, vei incepe imediat discutia si, cum deja ai un capital de incredere din partea lui, afacerea e ca si incheiata. Daca, insa, ajungi mai tarziu decat era planificat, acest capital se poate epuiza instant, iar partenerul de discutie va deveni neutru, sa zicem, si va fi nevoie de eforturi de persuasiune duble, daca vrei sa rezolvi ceva.

Sa vedem cum e cu neutrul. Daca ajungi mai devreme, iti transmite prin secretara sa astepti pana termina ce are de facut (poate ca in minte iti da o bila alba, daca ai noroc). Daca ajungi la fix, te angajezi in negociere si totul va depinde de tine si de consistenta mesajului tau. Daca ajungi mai tarziu, l-ai cam pierdut de musteriu pentru ca, sa fim sinceri, cine ar vrea sa faca afaceri cu o persoana care nu catadicseste sa respecte o amarata de ora de intalnire?

Sa ne aplecam acum asupra ostilului. Daca ajungi mai devreme, o sa-si imagineze ca esti disperat si o sa se joace cu tine inainte sa te refuze brutal. Daca ajungi la timp, incerci sa il convingi pana iti dai seama ca e in van. Daca intarzii, vei primi o usa in nas.

Ce nu trebuie sa pierdem din vedere e ca nu intotdeauna atitudinea viitorului interlocutor este clara, asa ca, daca facem o socoteala simpla a ideilor de mai sus, cea mai buna cale de a reduce (niciodata elimina) riscul unei intalniri esuate este sa fim punctuali.

Cum reusim? Bunul simt e de baza, dar si un produs din categoria Ceasuri Casio poate fi de folos :).

Despre idei

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

Cei de la Metropotam, organizatorii Roblogfest, pentru care, apropo, am uitat sa va multumesc, mi-au luat un interviu in calitate de blogger cinefil.

Intrebarile m-au pus in situatia de a-mi radiografia motivatia si principiile care ma ghideaza in munca pe care o depun cu blogul pe care va aflati acum.

In plus, am avut ocazia sa promovez Craiova, orasul in care imi fac veacul, asa ca voi, concitadinii, aveti motive de mandrie, iar restul, aveti parte si de o alta imagine decat cea a interlopilor care se hacuiesc in plina zi.

Sa cititi bine! 🙂

Am ajuns in finala Roblogfest!

By Iulian in De prin satul planetar 3 Comments

Inainte de toate, o povestioara care imi place tare mult:

Benjamin Disraeli, marele om politic englez din secolul al XIX-lea, se afla in campanie electorala intr-un sat recunoscut ca nu prea simpatiza cu partidul sau. Incercand sa ia cuvantul in fata unui mic grup de potentiali alegatori, se vede intrerupt brutal de unul dintre acestia:

– Mai bine l-as vota pe dracu’!

Imperturbabil si cu un zambet fermecator, Disraeli ii raspunde:

– Va inteleg perfect, dar, daca, totusi, favoritul dumneavoastra, dracul, s-ar retrage din cursa, pot conta pe votul dumneavoastra?

Departe de mine gandul de a face vreo comparatie diavoleasca. N-am vrut decat sa ma smulg un zambet, in speranta ca asa veti accepta mai usor sa imi acordati votul vostru in faza finala a concursului Roblogfest, la sectiunea Blog de filme.

Partea putin spinoasa este ca va fi nevoie sa va faceti un cont, cu toate completarile de campuri si activatul din mail pe care le stiti din alte parti. Operatiunea n-ar trebui sa dureze mai mult de 5 minute, dar, daca intampinati dificultati si se incarca prea greu, inseamna ca mai sunt si alti sustinatori zelosi care s-au repezit sa-si voteze favoritii; cel mai bun lucru ar fi sa reveniti mai tarziu.

Sa va inregistrati bine! 🙂

 

Scurte si frumoase

By Iulian in De prin satul planetar, Filme 3 Comments

Peregrinarile cinematografice recente m-au purtat tot pe taramul animatiei, scurte de data aceasta. Cu pregnanta in mesaj pe care o degaja scurtmetrajele pentru a compensa durata redusa eram obisnuit, dar nu ma asteptam ca doua astfel de creatii sa imi ajunga la suflet, ignorand cu nonsalanta toate barierele pe care spiritul meu critic le construieste cu incapatanare.

La maison en petit cubes e un melancolic flux al memoriei involuntare pe care un batran solitar il parcurge cand e nevoit sa se scufunde in adancimile casei sale, in cautarea pipei preferate. Dincolo de metafora pasibila de multiple interpretari, a oceanului care creste in continuu si ii obliga pe oameni sa isi cladeasca noi si noi spatii de locuit, filmuletul induioseaza, intristeaza si chiar smulge un zambet (astept sa imi spuneti care e momentul acela). Are ceva din nostalgia melodiei Return to Innocence a celor de la Enigma si din inspiratia vorbelor lui Marin Sorescu: Cu mine se petrece ceva. O viata de om.

The Man Who Planted Trees are in comun cu La maison en petits cubes solitudinea personajului principal, dar difera radical prin mesaj. In timp ce primul este introspectiv, acesta este un indemn la actiunea bazat pe supremul argument: acela al exemplului. Un personaj fara nume (naratorul povestii) colinda muntii istovit si intalneste un pastor taciturn, dar ospitalier, care ii dezvaluie trista poveste a acelor locuri lipsite de vegetatie si de viata. Castigand increderea gazdei sale, povestitorul afla ca, in fiecare zi, ciobanul planteaza cate o suta de copaci.

Cromatica slujeste enorm puterea acestei istorisiri emotionante. Liniile si culorile se descompun si se recompun pentru a ne reda o poveste care se intinde pe multi ani, in care cenusiul initial si lipsit de viata, dominat de un vant aspru, se transforma treptat intr-o mare verde, in care viata reincepe sa palpite. Singura constanta ramane omul acesta neobosit, care planteaza zilnic copaci, fara a cere recunostinta, fara a face valva, fara a fi stiut de cineva. Vocea naratorului (Christopher Plummer in versiunea engleza, Philippe Noiret in cea franceza) ne conduce lin si fermecator si e greu sa crezi ca admiratia care razbate din ea este doar o interpretare si nu e autentica.

The Man Who Planted Trees e considerat o alegorie, dar eu refuz sa-l vad ca pe altceva decat ca pe o realitate.

O imagine in loc de titlu

By Iulian in De prin satul planetar 1 Comment

Imi place fotografia, dar nu sunt cel mai inrai fan al ei. Cu toate acestea, un eveniment care se va petrece in Craiova si care mi-a atras atentia este o dubla expozitie ce se va lansa vineri 1 octombrie 2010, incepand cu ora 18.00, la Clubul Electro Putere.

Prima dintre expozitii se intituleaza O imagine in loc de titlu si mi-a atras atentia prin caracterul inedit al numelui.

Ce-a de-a doua poarta titlul de Pictura figurativa in Romania (1970-2000) si mi-a gadilat interesul prin ideea ca istoria ultimilor 40 de ani va fi vazuta prin filtrul acestei arte, atragandu-ma, in special, ideea ca voi putea compara schimbarile de mentalitate pe care, neindoios, romanii le-au inregistrat, cu modul cum a evoluat perceptia fotografica.

Mai multe detalii despre cele doua evenimente puteti gasi pe www.clubelectroputere.ro.

Ceaiul de la orice ora

By Iulian in De prin satul planetar 1 Comment

Cei de la Bookblog au lansat un site www.teacup.ro care si-a stabilit ambitiosul obiectiv sa ii aduca impreuna pe cei pasionati de citit, dar si de ceai. Sunt intr-un concurs de feedback, asa ca voi fi cat se poate de expeditiv:

– imi place ideea, pentru ca aflu de carti de care nu auzisem in viata mea

– nu-mi place pentru ca sunt momente cand nu reusesc sa ma loghez, desi am cont facut, cu acte in regula; partea tehnica mai scartaie.

Am fugit sa imi revendic premiul :D!