Reguli noi de gramatica pe Defileul Jiului

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

Se facea ca mergeam cu trenul, iar traseul acestuia a inclus si Defileul Jiului. Cum aceste mijloace de transport in comun romanesti au darul de a se opri din varii si numeroase motive, si acesta a poposit inopinat intre falnicii versanti impaduriti care strajuiesc curgerea acestui rau.

Indatoritori, cei din echipajul de bord al trenului au poposit intr-o halta care beneficia de serviciile unei toalete specifice, caracterizata de o impartire clara intre cele doua sexe.

Cu acest prilej, am descoperit o mostra de gramatica a genurilor atat de sublima, incat nu pot sa nu o impartasesc si cu altii:

20161017_141328

 

20161017_141337

Tot pe meleaguri romanesti, si tot in cursul unei calatorii cu trenul, am vazut o alta dihomotie de gen, de data aceasta originala din punct de vedere semantic: WC Barbati vs. WC Muieri.

Trenul n-a oprit, geamul era murdar, iar lumina crespusculara, asa ca n-am reusit sa le imortalizez.

Vindeca-te de fosta* prin muzica

By Iulian in De prin satul planetar, Intre muzical si conceptual 0 Comment

circle_of_love

N-am cum sa scriu despre spectacolul Circle of Love, care va avea loc sambata, 12 noiembrie 2016, la Teatrul National „Marin Sorescu” din Craiova, din perspectiva celui pasionat de Depeche Mode, pentru ca nu sunt.

Stati, nu sariti cu mainile pe gaturi de sticle sparte, n-am zis ca n-ar fi vreo formatie mare, dimpotriva, insa asa sunt eu, nu-mi mai fauresc idoli de prin liceu, cand am vazut Gladiator de cate ori revenea in oras.

Asadar, pe mine nu ma incanta ideea acestui spectacol din perspectiva numelui de pe afis, ci din alte motive:

Primo, iata cum e descris Circle of Love Show:

Spectacolul spune povestea de dragoste a lui Alex (personajul principal), intamplarile de viata prin care acesta trece din dragoste si pentru dragoste si evidentiaza trairile si starile psihologice prin care trecem cu totii intr-o despartire.

Sa ridice mana cine n-a trecut vreodata prin asa ceva. Asa cum banuiam, n-a fost ferit nimeni de o astfel de pacoste sentimentala. Atunci nu strica un fel de meloterapie, chiar daca e la ani distanta de deceptia cu pricina.

Secundo, iata ce se mai spune despre spectacol:

Tot textul spectacolului este format din versurile melodiilor lui Depeche Mode, care urmaresc firul epic.

O astfel de potrivire din condei nu-i lucru usor si sunt foarte curios cum au scos-o la capat cu treaba asta.

In final, o mica mentiune mi-a facut inima sa tresalte:

Este de fapt un altfel de musical, un musical multimedia.

Spuneam candva pe acest blog ca musical-ul mi se pare forma suprema de expresie a cinematografiei si nu mi-am schimbat intre timp parerea, iar ocazia de vedea unul de o asemenea factura pare de neratat.

*Dat fiind ca spectacolul il are ca protagonist pe un anume Alex, am adaptat titlul in mod corespunzator, dar sunt sigur ca functioneaza si de partea cealalta.

 

 

Funduri mari

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

20161103_123101

In perioada 20 octombrie – 1 decembrie 2016, Muzeul de Arta din Craiova gazduieste expozitia Hipercarne a artistului Virgilius Moldovan.

S-ar putea sa nu va doriti sa o vedeti, dar ar fi pacat.

Nu e pentru desfatare vizuala, asta e clar, insa, asa cum declara unul dintre pliantele raspandite prin sali, arta nu are numai rolul sa incante, ci sa si ingretoseze, daca adevarul o cere.

20161103_120353

Si ingretosati veti fi.

Insa aceasta stare se va estompa in fata monumentalitatii acestor aratari dizgratioase. Fara sa-mi propun vreo paralela, am simtit aceeasi coplesire a plapandei mele fiinte pe care o vor fi simtit romanii din epoca tarzie in fata statuii colosale a lui Constantin cel Mare, din care se mai pastreaza cateva fragmente la Muzeul Capitolin din Roma.

20161103_120627

Chiar si pentru aceasta ciudata modalitate de calatori in trecut merita sa vedeti Hipercarne.

20161103_120929

 

20161103_121044

 

20161103_123028

 

SpectActor si VizitActor

By Iulian in De prin satul planetar, Teatru 0 Comment

portile_deschise_teatru_craiova

Acest sfarsit de saptamana ne ofera doua evenimente aparte la Teatrul National din Craiova „Marin Sorescu”.

Sambata, 29 octombrie 2016, avem prilejul sa cunoastem teatrul pe dinauntru, in cadrul Zilei Portilor Deschise, prilej de a afla ce si cum lucreaza sunetistii sau luministii, de a vedea cum are loc machiajul actorilor si alte trucuri care slujesc aceasta arta. Intervalele orare pentru vizitare sunt: 11.00 – 13.00; 15.00 – 17.00; 18.00 – 20.00.

Duminica, 30 octombrie 2016,, incepand cu ora 11.00, la sala „Ion D. Sirbbu” are loc o noua editie a „Intalnirilor SpecActor”, al carei invitat va fi Sorin Antohi, istoric, eseist, traducator. Dezbaterea moderata de Nicolae Coande se va intitula „Teoria Romaniei. O istorie critica a ideii de specific national”.

sorin_antohi

Stop abuzului de alcool!

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

conferinta-de-presa

Un eveniment pe care l-am ratat, dar despre care nu voi rata ocazia sa il impartasesc si altora, a avut loc ieri, 22 septembrie 2016, cand Asociatia Evolve, in parteneriat cu Asociatia Bloggerilor Olteni a anuntat lansarea proiectului „Stop abuzului de alcool”, castigatorul in judetul Dolj al programului de responsabilitate sociala „Heineken pentru comunitati”, editia 2016.

Proiectul vizeaza activitati de informare si constientizare in randul a 350 de elevi din localitati doljene (Craiova, Breasta, Bucovat, Malu Mare, Sadova, Cerat si Lipovu), un element inedit si binevenit fiind dezvoltarea unei aplicatii de mobil ce va permite construirea unei harti cu locurile unde se vinde alcool minorilor.

Motivatia care sta in spatele proiectului e situatia deloc placuta in care se situeaza judetul Dolj, care inregistreaza un consum de alcool aproape dublu fata de media pe tara (conform unor studii INSE, GfK sau Telefonul Copilului), cu efecte nefaste asupra dezvoltarii minorilor, dar si asupra unor familii intregi sau asupra comunitatii.

heineken-pentru-comunitati

 

 

Poftiti de calatoriti!

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

targul de turism al olteniei

Vremea asta rea din Craiova e un imbold numai bun sa pleci in calatorie in alta parte. Ca un facut, in perioada 18 – 20 martie 2016, la Centrul Multifunctional Craiova are loc Targul de Turism al Olteniei.

Organizatorii ne promit ca va fi mai mult decat o simpla adunare de standuri cu oferte de turism, deoarece la eveniment vor lua parte si companii aeriene si de asigurari, sisteme de rezervari, agentii de recrutare si chiar teatre si muzee. Printre altii, vor participa si prietenii de la Monumente Oltenia, a caror munca face dreptate multimii de cladiri superbe, dar uitate din urbea Craiovei.

Vreti sa calatoriti, sa va angajati sau doar sa cascati ochii?

Poftit la Targul de Turism al Olteniei!

Sa descoperim Polonia

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

Centrul-Cultural-Polonez

Astazi este 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, pe care am celebrat-o intr-un mod original. Am tras un pic cu ochiul la parada de la Bucuresti, prilej cu care am remarcat din nou ca lui Traian Basescu i se pot imputa multe, dar nu si lipsa tariei de caracter: a stat cu chelia in ninsoare fara sa cracneasca, in timp ce, in spatele sau, alde Predoiu sau Blaga stateau zgribuliti ca vai de ei si, probabil, injurau printre dinti.

Dupa acest moment revelator, am dat curs invitatiei Centrului Cultural Polonez din Craiova de a lua o masa imbelsugata, cu fasole, ciolan afumat si muraturi, in compania altor amici cu preocupari blogosferice din Craiova. Cu aceasta ocazia le-am cunoscut pe coordonatoarea centrului si pe o voluntara foarte inimoasa si plina de abnegatie, care a indurat temperatura scazuta intr-o foarte frumos decorata ie.

Am mancat, am interactionat, ne-am simtit bine, insa ne-a revenit si obligatia de a veni cu propuneri de activitati legate de cultura si civilizatia Poloniei, pe care acest centru sa le deruleze in viitor.

Mai stiu cate una, alta despre Polonia si sper sa aflu si mai multe cu ajutorul acestui centru (unde, apropo, se fac cursuri gratuite de limba poloneza), insa personalitatea asupra careia imi persista memoria este Henryk Sienkiewicz si romanul sau grandios in forma si simtire, Quo Vadis. Mi-ar placea sa vad o prezentare si o dezbatere organizata in preajma sarbatorilor pascale, prin care persoanele care au citit cartea sa impartaseasca impresii, iar cei care nu au citit-o sa beneficieze astfel de motive variate pentru a o face.

vodka

Deoarece aici se organizeaza si seri ale filmului polonez, tema Quo Vadis poate fi folosita si o serie de vizionari ale diverselor ecranizari ale romanului, cum ar fi aceea despre care am scris si eu aici.

O alta propunere ar fi legata de mici povesti si anecdote din istoria Poloniei, cum ar fi aceea a trompetistului din Cracovia; faptele mari ale istoriei se gasesc in enciclopedii, insa cele mici sunt acelea care o umanizeaza si ii apropie pe oamenii din diverse culturi.

Hai-noroc

Aceasta este lista participantilor la intalnire, pe care am preluat-o cu nerusinare de la Daniel (de aici si culoare link-urilor), ca si pozele, de altfel:

Ordinea subtila a lumii

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

normandy_celebration

Pentru ca semifinalele masculine de la Roland Garros nu au prezentat prea mult interes (Gulbis s-a pierdut cu firea in fata lui Djokovic, iar Murray era prea obosit sa joace pe zgura in fata sefului acestei suprafete), atentia mi-a fost atrasa treptat pana la a-mi fi captivata definitiv de festivitatea sarbatorii a 70 de ani de la debarcarea din Normandia, transmisa in direct de TV5.

Ce m-a prins a fost ocazia de a-i vedea pe greii lumii comportandu-se pe viu, chiar daca nu natural, pentru ca se stiau filmati si n-o fi fost prima si nici ultima festivitatea pe care erau nevoiti sa o bifeze. Realizatorii transmisiunii au avut, insa, inspiratia sa urmeasca si ce facea Francois Hollande in calitate de amfitrion, si sa ii surprinda in cadre scurte pe cate unul sau altul dintre cei despre care se spune ca detin parghiile puterii. Si uite-asa am observat cateva lucruri interesante.

Petro Porosenko, noul presedinte al Ucrainei, este un individ pantecos, semn ca nu si-a petrecut rezistenta fata de regimul lui Ianukovic in puscarie.

Vladimir Putin are un mers bestial (luati epitetul in ambe sensuri), un zambet pe masura (idem) si n-are nicio problema sa aplaude chiar si pe Obama.

Barrack Obama e mai inalt cu un cap ca toti, e degajat si mesteca guma tot timpul.

Unii presedinti de republici parlamentare sunt persoane foarte in etate si decorative.

Unele capete incoronate ale Europei sunt persoane foarte elegante si decorative.

Altele, precum regele Norvegiei, sunt prezente impozante, in special datorita vestimentatiei.

Singurul monarh care degaja autoritate este Elisabeta a Marii Britanii si Irlandei de Nord, asta in ciuda varstei inaintate sau a staturii reduse. De apreciat ca regina si-a pastrat gravitatea si tinuta pe intreaga durata a ceremoniei si nu a atipit precum prim-ministrul Australiei (daca ma insel si personajul in cauza era altcineva, va rog sa-mi spuneti, sa rectific) sau Angela Merkel.

Apropo de doamna de fier a Germaniei, e singura persoana cu care Putin a cautat sa se intretina si careia i-a vorbit pe larg. Tot Angela Merkel mi-a atras atentia prin modul cum s-a dus glont sa stea de taina cu Nicolas Sarkozy, care a venit sontac-sontac, cu o mina usor chinuita.

Despre actualul presedinte al Frantei, Francois Hollande, mi-am facut o parere cu bune si mai putin bune. Nu debordeaza de charisma, dar l-a prins postura de facilitator al dialogului intre natiuni si mediator intre Putin si Obama sau Porosenko (cred ca de-asta ii era necaz lui Sarkozy). Cand zambeste, insa, parca isi pierde din credibilitate.

Am mai schimbat eu canalul fugitiv, insa tot pot sa zic ca am cautat cu insistenta vreo mecla familiara de pe esichierul politic romanesc si n-am vazut niciuna. N-a fost niciun oficial mioritic pe acolo sau i-au ignorat cei de la televiziunea franceza?

Gratia tragerii de timp

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

stradivarius_2014

Daca mai deunazi deplangeam lipsa factorilor de igiena din cadrul unei eveniment cultural, iata ca ma vad pus in placuta ipostaza de a povesti si o experienta in care au fost bifate toate conditiile pentru atingerea unei stari de inaltare sufleteasca.

Pe 4 iunie au poposit la Craiova doi muzicieni tineri si valorosi, violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Eduard Kunz, pentru a ne canta si incanta cu bucati din operele compuse de Serghei Prokofiev. Acest concert a facut parte din Turneul National Stradivarius, organizat pentru a sprijini proiectul umanitar Hope and Homes for Children Romania.

In sala frumos amenajata a Filarmonicii Oltenia s-a strans un public eterogen ca varsta, variind de la etate avansata la pubertate incipienta, dar linistit si manierat, desi s-a auzit un telefon la un moment dat, dovada ca microbul lipsei de bun-simt exista latent in romani si este doar neutralizat, nu eliminat de o asa atmosfera selecta.

Nu sunt cunoscator intr-ale muzicii clasice, insa indraznesc sa spun ca spectacolul a fost de o calitate exceptionala, atat auditiv, cat si vizual. Spun vizual, pentru ca a fost un privilegiu sa admir transfigurarea celor doi artisti in timp ce parcurgeau partiturile. Conceptul de stare de flux, enuntat de Mihaly Csikszentmihalyi, pare sa-si fi gasit suprema intruchipare in Alexandru Tomescu si Eduard Kunz, ale carora intregi fiinte, nu doar bratele, participau la actul muzical.

O pisica, melomana si durdulie (pe care o puteti vedea pe pagina de Facebook a lui Alexandru Tomescu), s-a strecurat in sala, vrajita probabil de sunetele cand linistitoare, cand dramatice compuse de Prokofiev, si a fost recuperata intr-un mod foarte pacifist si tacut de catre organizatori.

Lui Alexandru Tomescu i s-a rupt o coarda de la vioara; si-a cerut scuze cu un zambet fermecator si s-a retras discret, iar Eduard Kunz a umplut timpul scurs cu o superba improvizatie (cred) la pian, iar gestul cu care l-a intampinat pe colegul violonist cand acesta s-a intors a fost de un fin umor.

Aceste patanii carora le-am putea spune incidente n-au alterat, dimpotriva, au imbogatit o experienta careia epitetul „sublima” nu-i face prea mare dreptate.

Si in tot acest timp, Simona Halep se califica in semifinale la Roland Garros.

Viata poate fi frumoasa uneori.

Despre Carmina Burana – nu tocmai de bine

By Iulian in De prin satul planetar 0 Comment

DSC_0032

Parerile pe care le-am auzit/citit imediat dupa Carmina Burana se intreceau in a lauda respectivul spectacol, asa ca m-am hotarat sa ma erijez in ciufut, avand convingerea ca este in interesul cetateanului si al adevarului sa apara si alte perspective.

Exista o teorie in management, enuntata de Frederick Hertzberg, conform careia exista doua tipuri de factori care ii influenteaza pe angajati: factorii de igiena si factorii de motivare. Cea dintai categorie se refera la bifarea unor conditii de baza (salariu dat la timp, conditii umane de lucru, stabilitatea locului de munca), a caror indeplinire nu aduce vreo satisfactie de ordin superior, insa a caror lipsa duce automat la neplacere.

Aceasta teoria mi s-a relevat pe deplin in timpul spectacolului. Nu poti sa gusti o realizare artistica in fum de mici si de fripturi, printre oameni care nu au venit special pentru asta, ci pentru ca e ceva, fratica, hai si noi, dar dupa ce bagam cateva bericioaice, nu poti sa cuprinzi maretia spectacolului vizual cand esti impins din toate partile si trebuie sa dai din coate sa gasesti un loc acceptabil.

Spunea un critic de arta ca un Rembrandt pus intre niste mizerii devine o mizerie, iar o mizerie pusa intre mai multe tablouri valoroase ramane o mizerie.

Si despre spectacolul in sine as avea cateva obiectii. Nu mi s-a parut organizat in mod organic, ci fracturat, cu cele doua scene aproape separate. Ce-i drept, atentia era atrasa de partea dansanta, insa de ce atat tam tam despre orchestra si despre numarul colosal de oameni implicati in acest eveniment?

DSC_0049

In ceea ce priveste componenta coregrafica a Carminei Burana, in mintea mea exista o distinctie clara intre efort si realizare. Dansatorii au depus eforturi sustinute si laudabile, dar nu le-au lipsit desincronizarile, vizibile chiar si de pe bordurile fantanii foste muzicale.

La aceste probleme de fond se adauga o mostra de iresponsabilitate crasa din partea organizatorilor, care au adus cai aproape de zona cu scaune, pentru ca apoi sa dea drumul la artificii (am marturii de la o persoana care a stat acolo ca a simtit o spaima reala vazand un exemplar cabalin agitat la doar doi metri distanta). Ati vazut vreodata un cal lovind cu picioarele din spate o masina? Eu da, si desi eram la o distanta mai mult decat sigura, tot m-au trecut fiorii.

In final, nu pot sa nu amintesc formularea sinistro-amuzanta a oficialului care a luat cuvantul la inceput si care, cuprins de exaltarea momentului, a declarat (citez din memorie) ca orasul Craiova s-a angajat pe un drum fara intoarcere. Adica, daca n-ajungem capitala europeana, gata, s-a zis cu noi?

Pana sa sariti cu gura: Bravo, ba, se face ceva in Craiova si tot nu-ti convine! va spun ca eu, unul, am pretentia sa se faca si bine.

DSC_0061

Multumesc Danei pentru imagini.