Cand il vad in propriile filme, Woody Allen ma enerveaza la culme. Ma enerveaza prin faptul ca, desi mic si urat, are aere de mare fante. Cand, insa, se abtine de la porniri sergiunicolaesciene, ma fascineaza prin modul cum scoate savoare si subtilitate din piatra seaca.
E cazul si in Vicky Cristina Barcelona. Doua tipe, una cu principii solide (Rebeca Hall), alta intr-o perpetua cautare a lor (Scarlett Johansson), vin in Spania pentru vacanta si sunt abordate de un pictor spaniol (Javier Bardem, dezgustator de fermecator), din aceste interactiuni nascandu-se o simpatica urzeala de complicatii amoroase. Care complicatii se complica exponential cand in scena apare nevrotica fosta nevasta a pictorului, jucata de o Penelope Cruz cu o gura cat o sura, in care incap fara probleme Oscarul, Bafta-ul si toate carca de premii pe care le-a castigat pentru rolul asta.
Gratie scenariului frivol si spumos al lui Woody Allen, menajul a trois ca solutie la cumplita problema a incompatibilitatii conjugale apare chiar aplicabil, cel putin mie unuia, ca barbat.
Voi ce parere aveti, fetelor? 🙂
Daca vreti sa ajungeti si voi acolo, trebuie sa va rezervati bilete de avion pentru Barcelona.
Nu sunt fata, boierule, dar mi-a placut filmul la nebunie… Nu m-am dat pe spate, recunosc, pentru ca-mi revin repede, insa Woody Allen a ramas acelasi bonom si purtator de basca congelata…
A cam spalacit-o in „Vicky…” dar nu a coborat stacheta excesiv, nu ne putem plange…
Asa cum deja ai aflat, eu am o slabiciune pentru atmosfera putin incarcata, putin obscura, frivola si cam promiscua a filmului.
Si cred ca paragraful principal din recenzia ta surprinde foarte frumos filmul. La fel de bine o face si melodia de pe soundtrack pe care am ascultat-o oarecum obsesiv o vreme.
Am simtit filmul asta, desi la un nivel mai superficial totusi, cum am simtit-o pe Anais Nin: ca ecou si prinsoare in propriul subconstient. Ambele iti arata cum iti poti crea propriile normalitati si conventii sau cum le poti da naibii pe toate. Un vin bunicel alaturi sa fie.
Sau tu intrebai de menajul a trois?
Ai ocolit cu foarte multa gratie intrebarea mea. Felicitari! :)))
L-am vazut si eu pana la urma… ca tot am auzit atat vorbindu-se de el. Culmea! Mi-a placut! Criza, inexistenta monogamiei… Mi-a placut problema atat de suav abordata…
Menaj a trois? Daa! Cu conditia ca celelalte doua sa fie Scarlett Johansson si Penelope Cruz, fiecare cu tipul ei de frumusete si seductie… Era vorba si de un barbat pe acolo? 🙂
l-am văzut decând a apărut şi mi s-a părut genial!
Singurul lucru care mi-a placut a fost atmosfera filmului…
Chiar mi s-a parut un film bun. Really. Si da, chiar cred ca triunghiul asta e o solutie buna. Pentru ca exista oameni care in loc sa se iubeasca, se devoreaza. La propriu. Si ar trebui deci sa existe un fel de om – bariera (indiferent daca e un el sau o ea) care sa ii domoleasca putin. Sa ii opreasca de la a se mai concentra doar unul asupra celuilalt. In plus, cand intr-o relatie sunt oameni la fel de mandri si de talentati (cazul de fata), e inevitabil sa nu se ajunga la conflict deschis. Nu mai exista niciun fel de echilibru.
l-am vazut.. mi-a placut.. ce ramane de facut? 😀
nu, raspunsul nu se afla in trei.. patru.. si mai ales pe termen lung, believe me 😉
Parerea mea este ca lipsa de sex duce fie la certuri in cuplu, fie la laba. Oricare din solutii nu sunt sanatoase. Pam-pam!
:)))))))