Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

By Iulian in Carti 0 Comment

Trei carti din categoria non-fictiune s-au alaturat suratelor din articolele anterioare:

non fictiuni_d1

Liespotting – Avand subtitlul Proven techniques to avoid deception, cartea Pamelei Meyer nu este vreo lucrare revolutionara, ci doar una bine sistematizata, chiar hiper-sistematizata as spune. Pe autoare o intereseaza minciuna si detectia ei in mediul profesional corporatist, de care se ocupa exclusiv in partea a doua a cartii, cea care m-a lasat cu totul indiferent. Pana acolo, mi-am revazut cunostinte teoretice pe care le-am mai cules si din alte parti si am ramas cu una, doua idei noi (testul cu litera Q pe frunte mi se pare foarte ilustrativ).

non fictiuni_d2

Religion for Atheists – Cu eruditia si umorul un pic acid care il caracterizeaza, Alain de Botton ia la puricat cateva religii mari ale lumii si le demonstreaza utilitatea, dincolo de teoriile cosmologice care ii invrajbesc pe adeptii lor. Am rezonat cu mai toate ideile sale, in special cu aceea ca oamenii nu sunt fiinte perfecte, iar religia porneste exact de la aceasta premisa pentru a-si structura practicile si obiceiurile. De remarcat ca Botton vizeaza crestinismul, iudaismul si budismul, dar nu sufla o vorba despre religia musulmana. Sa nu fi gasit nimic util in ea sau sa fi considerat ca e mai cuminte asa?

non fictiuni_d3

Decisive – cartea lui Chip si Dan Heath este din aceeasi stirpe precum a Pamelei Meyer de mai sus, adica o sistematizare a modului cum sa te descurci mai bine in viata, in cazul de fata cum sa iei decizii. Si cei doi autori fac uz de acronime care contin diverse prescriptii, insa nu ascund ca m-a impresionat coerenta si fluiditatea ideilor, care nu se adreseaza doar lumii afacerilor, ci pot genera strategii viabile pentru orice fel de situatie cotidiana.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

 

 

 

Non fictiuni pe care le-am citit (3)

By Iulian in Carti 2 Comments

De data aceasta cartile de non-fictiune pe care le prezint sunt intr-o ordine aleatoare, nu a interesului pe care mi l-au starnit, pentru ca fiecare debordeaza de inteligenta, umor si pacatuieste prin o usoara invarteala in jurul cozii.

non fictiuni3_1

The Element – unul dintre cei mai populari vorbitori de pe www.ted.com, Ken Robinson ne ghideaza prin lumea celor care au ales sa faca numai ce le place si carora le e tare bine din aceasta cauza. Umorul britanic este la post si insoteste idei bine inchegate si povesti de viata bine alese, dar, asa cum am invatat din restul lucrarile pe care le prezint acum, oamenii au tendinta de a isi construi opinii numai pentru ce vad, nu si pentru ce nu vad. Cele mai multe dintre exemplele de succes ale lui Ken Robinson sunt din lumea artelor, fapt care ii zdruncina putin esafodajul de idei (nu putem sa fim toti artisti, desi romanul e nascut poet), insa una rezista oricarei obiectii: o lume alcatuita din indivizi care isi fac treaba cu lehamite, ca sa evadeze/explodeze apoi in weekend, nu e o lume sanatoasa.

non fictiuni3_2

Predictably Irrational – in societatea consumista, psihologia si economia au ajuns surori siameze, iar Dan Ariely este un exemplu ilustru de persoana care s-a aplecat asupra acestui hibrid. Intr-o serie de capitole bine delimitate, autorul ne prezinta cateva mostre de comportament care sfideaza logica. Mai mult decat stilul savuros, m-a impresionat inventivitatea studiilor si experimentelor pe care Dan Ariely insusi sau in colaborare cu altii, le-a elaborat pentru a-si demonstrat ipotezele. Daca ar fi sa aleg una dintre ideile care mi-au declansat ample sesiune de reflectie, cu siguranta m-as opri asupra celei care pune in antiteza normele sociale si normele de piata, acestea din urma avand o actiune distructiva asupra celor dintai.

non fictiuni3_3

Stumbling on Happiness – Daniel Gilbert e cam din aceeasi stirpe cu Dan Ariely, insa atentia sa se concentreaza pe modul cum oamenii reusesc sa fie fericiti, cum isi construiesc fericirea si cum dau chix cand toate conditiile par a fi la locul lor. Foarte interesanta mi s-a parut distinctia intre procesele mentale prin care filtram trecutul, prezentul si viitorul si defectiunile care apar pe parcurs. Daniel Gilbert nu se avanta la a enunta panacee, insa modul apasat in care subliniaza greselile te invita in a-ti gasi singur solutiile. Eu, unul, o sa ma feresc de prea multe optiuni, adica mi-aleg de-acum candidatul pe care il votez la prezidentiale si nu mai stau sa ii ascult pe toti cum ma imbrobodesc. Si nu o sa regret, fie ca o iesi unul sau altul, pentru ca, intr-o durata de timp pe care autorul o estimeaza la trei ani, iar eu o reduc la unul, voi fi la fel de fericit cu oricare.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)