Situatia din titlu nu e chiar o raritate, dar, cel putin in Romania, pentru reprezentantii sexului tare, este un motiv de mare jena.
Aceasta jena sta si la baza filmului A Star Is Born, in care un cuplu care incepe total asimetric, adica el de success, ea fara nume, termina fix pe dos, adica ea pe culmile gloriei, iar el la nadir din toate punctele de vedere.
Pelicula lui George Cukor este categorisita drept musical, desi as numi-o mai degraba drama cu multa muzica si cu un scenariu un pic diluat, care se abate de la linia principala (cele doua evolutii, una ascendenta, alta descendenta), pentru a se lasa in voia placerii de a satiriza Hollywood-ul ca masina de fabricat vise si pervertit personalitati.
Imaginile sunt fastuoase, culorile vii, scenografia reusita, insa cei doi protagonisti fac din A Star Is Born un film cu adevarat remarcabil. Fiecare dintre ei e responsabil cu altceva.
Lui Judy Garland ii revine partea de cantat, cu mici adaosuri de actorie, patetice pe alocuri. Interpreta micutei Dorothy a avut, fara doar si poate, o voce uluitoare, puternica si mladioasa in acelasi timp. The Man that Got Away este o melodie care apare devreme in film si, desi ii vor urma alte numeroase bucati muzicale, ramane neegalata si justfica pe deplin fascinatia pe care i-o trezeste personajului lui James Mason.
Acest superb actor beneficiaza de acelasi atu ca si partenera sa de ecran: vocea. Insa, spre deosebire de Garland, James Mason nu canta, insa isi spune replicile cu acel sarcasm englezesc pe care as sta sa il ascult ore in sir. As fi nedrept, insa, daca as spune ca interpretarea sa se reduce la modulatii vocale. Mason se transforma treptat si cat de natural ii permite scenariul (vezi mai sus) dintr-un fante alcoolic si fara grija zilei de maine intr-un fel de epava, stricata mai ales in interior. Sunt cateva scene in doua jumatate a filmului, dureroase in sine, dar exceptional redate, in care afiseaza aceeasi aroganta ca la inceput, dar pe un fond de grimase chinuite si pumni stransi.
Charles Bickford in rolul unui pragmatic, dar binevoitor sef de studio si Jack Carson in cel al lui unui ofiter de presa care minte la fel cum respira (demagogia sa ar putea face subiectul unui film separat, pentru care si o doza de tragic in ea) ii secondeaza pe cei doi in derularea povestii.
A Star Is Born poate fi privit pentru simpla sa calitate artistica, insa nici faptul ca subliniaza cat de sensibili sunt barbatii la a le fi uzurpat rolul nu e de lepadat.
