Un concurent inedit în peisajul scriitorilor de suspans.
Titlu și autor: Quaresma, descifrator de Fernando Pessoa.
Rezumat: Printre manuscrisele rămase după moartea prodigiosului și originalului scriitor portughez Fernando Pessoa s-au descoperit și câteva povestiri polițiste, unele doar parțiale, avându-l pe protagonist pe doctorul Abilio Quaresma, un individ altminteri neîmplinit, dar care are abilitatea (vezi și prenumele-i sugestiv) de a dezlega orice mister aplicând scheme de gândire teoretică, fără măcar să aibă de-a face direct cu puținele dovezi existente.
Originalitate – 8
Deducțiile de tipul celor realizate de Quaresma nu sunt diferite în sine de cele ale unui Hercule Poirot sau Sherlock Holmes, însă aici abstractizarea este dusă la extrem, cu rezultate care uneori sunt spectaculos de inteligente și coerente. Nu o dată avem de-a face cu un veritabil arbore decizional și logic care ar putea fi ilustrat printr-o diagramă sau introdus într-un program informatic.
Coerența narațiunii – 6
Volumul reunește mai multe povestiri, dintre care unele sunt incomplete, așa că scorul de aici este media dintre unul foarte scăzut al acestora și unul maxim al celor câteva nuvele care sunt compacte și care sunt strălucite. Cea referitoare la pergmanentul furat este un exemplu peremptoriu că, dacă Pessoa ar fi urmat această cale a literaturii detectivistice cu mai multă stăruință, ar fi rămas în istorie în rând cu Agatha Christie sau Sir Arthur Conan Doyle.
Utilizarea mecanismului deux ex machina – 6
Și aici se aplică aceeași medie a unor povestiri impecabile din punct de vedere intelectual, unde totul pare a se soluționa doar pe calea micilor celule cenușii, cu efectul debusolant și aproape neplăcut de a urmări o enigmă și de a te pomeni cu ea dezlegată deodată, fie pentru că autorul fie n-a scris nimic despre descifrarea ei, fie pentru că acele pagini s-au pierdut pe vecie.
Calitatea scriiturii – 7
Față de lirica sa deja celebră, în versuri sau proză, Fernando Pessoa utilizează aici un stil mai puțin înflorat, dar foarte eficient, căci uneori, mai ales în acele momente de deducție care vizează personalitățile umane și se cufundă într-o psihanaliză sui generis, frazele sunt extrem de lungi. Urmărite cu atenție, însă, sunt timpul coerente și solicitante. Cu atât mai neplăcute devin astfel acele pasaje trunchiate brusc de lipsa manuscrisului aferent.
Impactul deznodământului – 6
Fiind vorba de o colecție de povestiri, impactul fiecăreia variază în funcție de natura misterului pe care îl înfățișează, de inspirația autorului și, așa cum am tot amintit, de integritatea manuscrisului. Nuvelele care ne-au parvenit intacte sunt, în general, mai mult decât satisfăcătoare din punct de vedere al finalului.