Ai o viață îmbelșugată alături de persoana iubită.

Aveți și un copil zglobiu.

Deodată, într-o dimineață, poliția vine și îi umflă celuilalt toate dispozitivele electronice și îi adresează o acuzație înfiorătoare care îți face fericirea cioburi.

E dureros în sine, dar cioburile respective nici nu te lasă măcar să pășești în dreapta sau în stânga și ești într-o captivitate a neliniștii, îndoielilor și reașezărilor emoționale complicate.

Este exact ce i se întâmplă personajului interpretat de Lea Seydoux în Gentle Monster.

Dacă v-aș divulga la ce se referă posibile acte abominabile în privința cărora este acuzat soțul ei, ați înțelege de ce acest film este important.

Dar v-ați și feri să îl vedeți, pentru că este omenește să ocolim disconfortul de orice fel.

Așa că o să mă opresc aici cu descrierea narațiunii, reiterând că Gentle Monster este necesar.

Nu este o producție cinematografică destinată divertismentului.

Ba chiar are o anume părtinire de gen.

Dar rechizitoriul împotriva unor pulsiuni masculine nocive are partea lui de consistență și de argumente.

Și reușește să rămână valid pentru că scenariul reușește să se sustragă tentației de a fi aprig revoltat.

Prin această nuanțare, Marie Kreutzer-scenarista o reabilitează pe Marie Kreutzer-regizoarea, care lucrează cam poticnit.

Trecem cu vederea caracterului rudimentar al realizării și grație unor prestații actoricești impecabile.

Lea Seydoux, pe care ne-am obișnuit să o vedem în atâtea roluri secundare, ba prin universul Dune, ba prin al lui James Bond, e aici o veritabilă versiune feminină de Sisif, ducând în spate o povară covârșitoare, de care ar vrea să scape cu dragă inimă.

Dar mama e numai una și de-asta mama e cântată de când e lumea.

Deși semnificația ei în economia dramei este minoră, nu poți, pur și simpu nu poți să ignori prezența augustă a lui Catherine Deneuve în rolul mamei protagonistei.

E octogenară, dar e încă elegantă, distinsă și, mai presus de toate, frumoasă.

Poate cel mai inteligent aspect al filmului, acela care face trecerea de la dramă individuală la fenomen general nociv este existența unui fir narativ secundar, cel al polițistei care anchetează cazul, jucate cu iscusită reținere de Jella Haase.

Și ea are de înfruntat manifestări nocive masculine.

Și tot ale unui apropiat.

Dincolo de tezism și lentoare, Gentle Monster este un semnal de trezire pentru cine vrea să ignore realitatea.

Sau să o simplifice.