Doar puzderia de activităţi lucrative sau recreative m-a împiedicat până acum să vă mai spun despre patru romane SF lecturate:
The Apocalypse Troll – după un început fulminant, cu o încleştare intergalactică palpitantă şi în care fizica spaţială pare coerentă, acţiunea propusă de David Weber ajunge pe Pământul prezentului, unde ia forma unei naraţiuni militare pline de clişee şi punctate de o idilă aproape puerilă. Ce-i drept, acţiunea are ritm, iar autorul stăpâneşte admirabil terminologia forţelor armate, dar tot nu m-am putut scutura de impresia ca romanul este scris de parcă ar urma să fie ecranizat de Michael Bay. Un aspect interesant este atacul făţiş al scriitorului asupra figurii arhetipale a tele-evanghelistului american, venal şi dispus la orice pentru bani şi putere.
Use of Weapons – deşi lăudată drept cea mai bună carte din seria Culture, acest al treilea roman al lui Iain M. Banks asupra căruia m-am aplecat (cu mari aşteptări, recunosc) mi-a provocat, pentru prima dată de când îl cunosc pe acest mare scriitor, o umbră de dezamăgire. Acţiunea îl urmăreşte pe un mercenar angajat de aceeaşi civilizaţie umană avansată şi căreia îi place să se amestece în sisteme societale din afara jurisdicţiei sale, pentru a înscena un fel de lovitură de stat pe o astfel de planetă retrogradă. Acest fir narativ este cam îmbâcsit şi nu suscită prea mult interes, poate pentru că autorul s-a concentrat pe povestirile din contrapunct, în care urmărim, în ordine invers cronologică, diverse episoade din viaţa protagonistului. Acestea sunt, într-adevăr, superbe din punct de vedere stilistic şi al varietăţii. Ca întreg, acest roman este unul pe care îl recomand cu rezervă, dar, la cât credit deschis are Iain M. Banks la mine, probabil nu este ultima dată când ne întâlnim. Nu mă pot lispi de umorul dronelor, care şi aici este la înălţime.
Little Brother – scris acum mai bine de zece ani, acest roman de Cory Doctorow pare mai actual ca oricând. În San Francisco are loc un atentat terorist teribil, iar protagonistul, adolescent cu ample abilităţi şi înclinaţii de hacker, şi câţiva prieteni ai săi se văd prinşi în investigaţia derulată
cu mijloace cam neortodoxe de serviciile secrete ale propriei ţări, la care răspund cu o revoltă specifică erei Internetului. Deşi autorul devine exagerat de didactic în momentele când explică tehnologiile care dictează cursul acţiunii, condeiul îi merge brici şi naraţiunea n-are lag-uri (ca să mă aventurez un pic în domeniu), nici chiar când vine vorba de trăirile adolescentine amoroase. Lupta pentru intimitate şi viaţă privată în era noastră este de-abia la început, dar se va înteţi, iar acest roman SF îşi îndeplineşte menirea de căpătâi: trage un semnal de alarmă.
More than Human – există romanele SF care eclozează din găoacea genului căruia îi aparţin şi se avântă spre zenitul literaturii mari. Theodore Sturgeon dă astfel de aripi unei creaţii inteligente, emoţionante, grandioase prin viziune şi superb scrise. Mai multe personaje, ale căror legături se relevă treptat, chiar şi în ultimele pagini, se văd treptat împinse unele spre altele pentru o finalitate copleşitoare. Mă limitez la astfel de explicaţii sumare, pentru că ar fi o cruzime de torţionar să vă răpesc posibilitatea de a ajunge la rândul vostru la această revelaţie şi la mesajul ei înălţător. Ce vă voi dezvălui, însă, este un sfat: să aveţi încredere că, oricât de derutante prin diferenţe ar părea, iniţial, cele trei părţi ale cărţii, firul care le uneşte le va înnoda negreşit. More than Human este More than Science Fiction.
