Am intrat in linie dreapta catre ceremonia de decernare a Oscarurilor din 2018, asa ca favoritii imi sunt clar stabiliti, in consonanta sau contradictie cu ai festivalurilor de pana acum sau cu ai criticilor cu greutate.
Dar a aparut un film care a zguduit putin esafodaju-mi preferential, la o categorie surprizatoare, cea de lung-metraj animat, unde Coco domnea ca un monarh absolut.
Competitorul se intituleaza Loving Vincent si este un demers artistic cum nu mi-a mai fost dat sa vad si sa simt pana acum.
Conceput ca un fel Citizen Kane chiar si mai existential, filmul urmareste periplul lui Armand Roulin (personaj al mai multor tablouri ale lui Van Gogh din perioada cat a stat in Arles), trimis de tatal sau (la randu-i pictat de olandez) sa duca la destinatie o scrisoare a pictorului catre multiubitul frate Theo. Toate se intampla la doi ani de la moartea artistului, iar comisionul pe care protagonistul accepta fara prea mare tragere de inima sa il faca se transforma intr-o investigatie asupra conditiilor vag suspecte in care a murit Van Gogh si o incursiune in tulburata si minunata sa personalitate umana si creativa.
Pentru ca tot suntem pe taramul artei, de mentionat ca odiseea si transformarea psihologica a personajului principal seamana cu a eroinei din jocul pe calculator Syberia, care intruneste toate trasaturile unei capodopere din domeniu.
Scapat fiind de povara explicarii componentei narative, ma pot concentra asupra ce impresioneaza (n-am planuit jocul asta de cuvinte, dar ma bucur ca mi-a iesit) la Loving Vincent.
Actiunea are loc prin peisaje si decoruri pe care orice fan cu patima medie le va recunoaste in opera olandezului, iar personajele care compun mozaicul de pareri si informatii deseori contradictorii sunt la fel de binecunoscute: Pere Tanguy, Dr. Gachet sau chiar zuavul care leneveste la Arles.
Pentru mine toate acestea au fost o incantare indescriptibila, dar care lasa cand si cand locul uimirii in fata efortului de a anima, modifica si integra desfasurarii actiunii toate aceste tablouri. Dragostea cu care este facut acest film razbate din fiecare cadru, iar un amanunt din culisele realizarii sale e cea mai puternica marturie: peste 100 de artisti din mai multe tari si-au conjugat eforturile pentru a plasmui aceasta opera de arta, iar numarul celor care s-au inscris la acest proiect, fara a fi selectati, a fost de cateva ori mai mare.
Titlul filmului este al doilea cel mai inteligent al acestui sezon de Oscar, dupa Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, deoarece exploateaza o particularitate a limbii engleze, care permite sintagmei Loving Vincent sa fie inteleasa si ca „Iubindu-l pe Vincent” si ca „Vincent cel iubitor”.
Vincent Van Gogh a fost un suflet chinuit, dar care a iubit viata si frumosul.
Eu, unul, il iubesc pe Vincent Van Gogh, pentru ca in tablourile lui vad viata si frumosul.
