Trăim vremuri cu o încărcătură masivă de absurd?

Trăim.

A fost Eugen Ionescu maestrul absurdului?

A fost.

Dacă mai socotim că în abundența operei sale se găsește și Jocul de-a măcelul, al cărei subiect e o molimă, atunci punerea ei în scenă la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova se arăta de mult drept un fait accompli.

Deși peste poate de corespunzătoare situației, o asemenea provocare adresată audienței este totuși un act de curaj.

Nu doar pentru că, la un moment dat, unul dintre actori declamă ritos ”Suntem conduși de imbecili!”, în timp ce în sală se găseau doamna primar a Craiovei, împreună cu prințul consort europarlamentar, dar și pentru că, statistic vorbind, printre spectatori trebuie să se fi găsit persoane care au suferit sau care și-au văzut dintre apropiați suferind de Covid-19.

Iar cuvântul ”moarte” e pronunțat de un număr înfricoșător de ori.

Însă poate că această atitudine de sfidare, această bășcălie la adresa acelui momentul al existenței care, alături de naștere și căsătorie, a generat cele mai sacre manifestări, ilustrează punctul primordial al umanității, deopotrivă calitate și defect.

Ușoara tensiune pe care am simțit-o în jurul meu la fiecare dintre medalioanele comic-sinistre care compun piesa mi-a transmis că Jocul de-a măcelul a ajuns la spectatori, n-a fost simplu exercițiu de stil sau demonstrație de abilități actoricești.

Adrian Andone, Monica Ardeleanu, Gabriela Baciu, Claudiu Bleonț, Ștefan Cepoi, Anca Dinu, Corina Druc, Dragoș Măceșanu, Nicolae Poghirc, Marian Politic, Nicolae Vicol, Cătălin Vieru, Ioana Andone, Andreea Boldeanu, Mihaela Dobre, Irina Danciu, Karyna Florița, Alexandru Geicu, Simona Grîcleanu, Elena Raluca Ianichi, Roxana Mutu.

Nume pe care le știu și nume pe care încep să le învăț. Niciunul nu trece neobservat, niciunul nu se distinge definitiv.

O ilustrație interesantă a raportului individ-grup, miez al controverselor care însoțește pandemia de când a pus stăpânire pe planetă.

Asta dacă nu-l socotim pe Mircea Dinescu, cu apariția lui televizată și fără vreun ceaun prin preajmă, mai savuros ca zacusca pe care mi-a dat s-o gust acum ani buni, când l-am întâlnit la un târg de turism.

Apropo de actori, Claudiu Bleonț are un test PCR negativ făcut fix înaintea reprezentație de duminică, da? Pentru că la câtă salivă a împroșcat în jur în intensele-i tirade, era curat focar de infecție și chiar nu e cazul să spargem al patrulea zid din punct de vedere epidemiologic.

Regia Beatricei Rancea uzează deliberat de stridențe interpretative și auditive, ipostaze carnavalești care acoperă un spectru larg: ultra-mediciniști și antii-vacciniști, ipohondri și hedoniști, paranoici și negaționiști, năpăstuiți și exploatatori.

Oricum ați fi, găsiți ceva să vă amuze și ceva să vă ofenseze în piesa asta.

Cert este că, timp de vreo două ore, veți fi împreună cu adversarii ideologici și veți împărtăși Jocul de-a măcelul.

Poate așa ne aducem aminte că nu ne avem decât unii pe alții.

Credit foto: Cristi Floriganță.