Astăzi a început școala, în cea mai frământată și incertă perioadă pe care generația mea sau a celor de după mine a cunoscut-o vreodată.

Iar dacă asociem asta perioadei debusolării și transformărilor denumită generic adolescență, cocktailul devine o provocare pentru orice părinți.

Fără a vrea să îi sperii, le recomand să se îndrepte către un film destul de bun să nu mai aibă nevoie și aura specială care îl înconjoară – Rebel Without a Cause.

Pelicula este cea mai solidă dintre piesele unui monument simplu, dar trainic al lui James Dean, actorul dispărut la o vârstă fragedă, o tragedie pentru om, dar o binefacere pentru legendă.

Cât din personalitatea sa de pe ecran este și cea reală nu face obiectul acestei discuții.

Pentru că, oricât de șocant sau iconoclast ar suna, pentru mine, nu el este centrul de greutate a poveștii regizate de Nicholas Ray.

Triunghiul personajelor pe care le urmărim îi mai include pe Sal Mineo și pe Natalie Wood, fiecare asaltați de proprii demoni.

Ca unică prezență marcantă feminină, actriței îi este mai ușor să capete individualitate, dar, dacă nu te lași sedus exclusiv de intensitatea manifestările lui Dean, e imposibil să nu simți ceva familiar despre supusul său companion.

Nu cred că sunt singurul care a remarcat o deplasare spre introversiune (în materie de comunicare verbală) a copiilor și adolescenților, favorizată, bineînțeles, de mijloacele de comunicare ubicue și accesibile.

Mi-l și imaginez pe Sal Mineo din acest film cu un telefon în mână, preferând derutantelor interacțiuni umane reacțiile previzibile ale jocurilor sau aplicațiilor.

Deorece îmi doresc că acest rânduri să nu fie o recenzie, ci un material didactic pentru părinți, las simțul de analiză filmică deoparte, mă opresc aici și reiau îndemnul:

Uitați-vă un pic în spatele rebelului!