După Cleopatra lui Joseph M. Mankiewicz, nu cred că m-a deranjat vreodată scorul atât de mic de pe IMDb al vreunui film cum se cu Renaissance Man.

Discuția în jurul relevanței acestui indicator este amplă, iar în cazul colosalei producții din 1963 lucrurile s-au aranjat un pic (a ajuns la un decent 7), însă în cazul celei din 1994 a lui Penny Marshall stau încă rău.

Friends, Romans, countrymen, lend me your ears, ca să vă explic de ce ar merita să ne mobilizăm un pic într-un sporirea acelui 6.2 profund nedrept.

Protagonistul este Danny DeVito, un actor pe care n-ai cum să nu-l îndrăgești, în rol de om de afaceri scăpătat, care n-are încotro decât să accepte o slujbă foarte ingrată – postul de profesor menit să-i aducă pe linia de plutire pe recruții cei mai recalcitranți dintr-o unitate militară, încât aceștia să treacă examenele și să poată absolvi stagiul.

Evident, elevii sunt care mai de care mai problematici și, în lipsă de alte soluții, dascălul se apucă să le citească din Hamlet.

Din acel moment le captează atenția, ca și pe a noastră, de altfel, iar rezultatele sunt, nicio surpriză, înălțătoare.

Schema e clasică, însă scenariul semnat de Jim Burstein e atât de savuros chiar și în toate clișeele și atât de inteligent în a dezghioca înțelesuri din piesa lui Shakespeare, încât mi-aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri că filmul ăsta a fost mai bun ca orice curs pe care l-am avut la facultate unde, zice-se, am studiat opera Bardului.

Totul e, bineînțeles, adaptat universului cazon, toate culminând cu faimosul discurs din Henry V, recitat cu o asemenea dăruire de către unul dintre actori, încât un Laurence Olivier sau un Kenneth Branagh ar înclina capul a aprobare ascultându-l.

Ca urmare, vă solicit să vă faceți cont pe IMDb, dacă nu aveți deja, și să dați o notă cât vă lasă inima de mare pentru Renaissance Man, pentru că e un model de pedagogie și de umanitate.

Iar dacă încă nu sunteți pe deplin convinși, să vă mai spun că în acest film și-a făcut debutul actoricesc Mark Wahlberg, precum și că, la un moment dat, profu’ și învățăceii lui mărșăluiesc prin unitate cântând următoarele:

Profu’: Hamlet’s mama, she’s a queen.

În cor: Hamlet’s mama, she’s a queen.

Profu’: Buys it in the final scene.

În cor: Buys it in the final scene.

Profu’: Drinks a glass of funky wine.

În cor: Drinks a glass of funky wine.

Profu’: Now she’s Satan’s valentine.

În cor: Now she’s Satan’s valentine.