Dracula nu s-a întrupat pe meleaguri românești, ci hăt, departe, în mintea unui irlandez cu gust pentru literatură gotică.

Însă atât de împământenit a ajuns, încât până și primărița Craiovei vrea să-i dedice un parc de distracții tematic, deși șesurile oltenești n-au nicio treabă cu tărâmul transilvănean recreat de Bram Stoker.

Iar figura bampirului, care suge sângele poporului, fără discriminare în privința veniturilor și a grupei sanguine, este atât de puternică în mentalul colectiv mondial, că a generat literatură atât de îndestulată, încât, dacă ar fi să luăm chiar și câte un exemplar, am aduna atâta maculatură, de-am putea să reconstituim Castelul Bran.

În această mare de ficțiuni vampirice, să remarcăm existența scurtului roman al lui Terrance Dicks, The Transylvanian Incident.

Autorul a fost unul dintre scenariștii serialului Dr. Who, iar asta se vede în care cărțulia este scrisă. Practic, este îndreptar pentru un film de groază de serie B, fiecare scenă tensionată fiind descrisă astfel încât să provoace în mintea cititorului cadre cinematografice.

Acesta este de fapt un motiv de laudă la adresa scriitorului, care știe pe ce fond deja existent se bazează și știe să trezească anumite condiționări automate. Poate că premisa din The Manchurian Candidate, paranoică sau nu, are ceva fundament în psihologia reală.

Povestea din The Transylvanian Incident este o schiță a celei din Dracula. Doi britanici, tată și fiu, cu o relație haios de tensionată, călătoresc până la noi, pentru a investiga o moarte misterioasă a unui compatriot, căruia i s-a făcut de petrecanie în stil vampiric.

Narațiunea este schematică, dar coerentă, se acumulează și niscaiva tensiune pe ici, pe colo, mari conflicte nu sunt, iar finalul se dezumflă rapid.

Ce este interesant pentru cititorul carpato-danubiano-pontic este, însă, faptul că acțiunea este plasată într-o Românie de după aderare la Uniunea Europeană, care încearcă să pară modernă și să se scuture de obscurantism și superstiții băbești și în care SRI-ul, urmașul temutei Securități, e prezent în tot și toate.

Bineînțeles, personajelor românești din domeniul ăsta sunt schematice, anacronice și ridicol de corect politice (Magda, fată de colonel, trage cu pușcociul și se răstește la oameni), atitudine tipică pentru deja legendară condescendența britanică.

Dar nu lăsați descurajați de atât.

The Transylvanian Incident e o lectură agreabilă pentru o călătorie cu un tren care pleacă la timp și ajunge la timp.

Deci nu în România.