Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (22)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Se spune că trăim pentru a ne împinge limitele cât mai departe.

Dacă e pe așa, exact asta asta am făcut la cea mai recentă ediție a Brânzeturilor cum se… cuVin, unde programul a inclus nu mai puțin de opt vinuri diferite.

Cum spune un cursant al meu foarte hâtru:

Nici ție nu ți-e ușor.

Furnizor de plăceri gustative au fost Crama Gramofon Wine, pentru vinuri, și Delaco, pentru brânzeturi.

Crama Gramafon, localizată în această Burgundie de România, adică regiunea Dealu Mare, nu are un nume întâmplător, deoarece unul dintre aceia care a fondat-o are legături puternice cu lumea muzicii.

Nici vulpoiul care apare pe etichetele multora dintre sticle nu e lipsit de tâlc, dar aceasta este o poveste pe care vă las să o descoperiți când veți ajunge la unul din multele evenimente muzicale pe care cei de la Crama Gramofon le organizează pe domeniul lor.

Ajuns aici, o să fac o excurs despre pasiune.

Urmărind-o pe Sabina Stroe-Bibescu, reprezentanta pasionată a cramei, în timp ce descria geneza acestei aventuri oenologice, care a inclus, printre altele, pasiunea fondatorului pentru vin, mi-am dat seama că, uneori, scrierile acelea pe care le numim îndeobște motivaționale au dreptate.

Nu poți face nimic fără pasiune.

Da, e nevoie de muncă, de știință, de sacrificiu, de orientare spre rezultate.

Dar fără pasiune niciuna dintre cele de mai sus nu stă în picioare prea mult.

Altfel cum ar mai fi putut îndrăzni cei de la Gramofon Wine și toți asemeni lor pe care am avut ocazia să îi cunosc până acum să pășească pe un teritoriu minat de volatilitatea gusturilor publicului și de o competiție acerbă?

În lumea aceasta a vinului e un nivel atât de înalt de pasiune dublată de profesionalism, că n-ar strica să dea lecții și altora.

Îmbrăcate în straie atât de muzicale, era inevitabil că împerecherile vinurilor cramei Gramofon Wine cu brânzeturile Delaco vor sta sub semnul sonorității armonioase.

Și așa a fost. Fiecare combinație a avut triluri aparte, cu care am rezonat mai mult sau mai puțin. Au fost sonate albe, lieduri rose sau simfonii roșii.

Dar, dacă e să aleg compoziția care mi-a plăcut cel mai mult, aceasta a fost cea care a deschis festivalul gustativo-sonor și care a adus împreună Gramofon Wine Prosecco și Aperifrais Ile de France.

A fost uvertura serii și a fost echivalentul acelor talgere lovite și a gongului care te anunță că te așteaptă un festin.

Numele de Prosecco nu este fără temei, căci această licoare este realizată după toate canoanele italiene, iar acest detaliu, împreună cu combinația foarte vivace dintre perlajul și aciditatea vinului și varietatea aromelor bucățelelor de brânză m-au condus cu gândul către Uvertura din Wilhelm Tell de Rossini, căreia pur și simplu nu îi poți rezista.

Localul care ne-a găzduit și de data aceasta a fost C House Milano Craiova care, dat fiind specificul muzical al serii, s-a transformat temporar în chiar Scala din Milano.

Nu credeam a învăța vreodată că vinurile se și ascultă!

Imaginile au fost surprinse de comeseanul și prietenul Daniel Botea.

Vinuri spumante și interpretări spumoase

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Teatru 0 Comment

Fără să ne fi propus neapărat asta, noi, cei din Asociația Bloggerilor Olteni, am devenit un mic club unionist.

Aveam deja la activ două degustări de vinuri din Republica Moldova, o cale sigură de a stabili punți bilateral benefice cu cei de peste Prut.

Iar acum s-a adăugat o a treia, menită a aprofunda cunoașterea domeniului Chateau Vartely din regiunea de mare tradiție a Orheiului.

Data trecută a fost dedicată vinurilor clasice, dar acum, în plin sezon estival, ne-am îndreptat cu precădere spre vinuri spumante.

Deși nu eram mare fan al acestui tip de licoare, a-l explora îndeaproape s-a dovedit a fi o aventură fascinantă.

În primul rând, am fost surprins de varietatea gusturilor pe care le poate propune un asemenea vin. Seria de spumante care ni s-a dezvăluit a constat din Inspiro Spumant Alb din Fetească Regală, brut; Inspiro Spumant Rosé din Pinot Noir, sec; Inspiro alb Muscat, demisec; Inspiro Rosé Muscat, demisec; Spumant Pinot Noir, brut, metoda clasică.

După cum vedeți, cei de la Chateau Vartely nu duc lipsă nici de soiuri de struguri, nici de inspirație (jocul de cuvinte e aproape premeditat).

Pentru că sunt om și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin, preferatul meu a fost acest vin spumant care a știut cel mai bine atât să mă împungă prietenește cu aciditatea, dar și să mă mângâie cu un suav gust de dulce.

Vă las câteva secunde să vă uitați pe lista suspecților de mai sus, să alegeți făptașul.

Iar acesta a fost Inspiro Spumant Rosé din Pinot Noir, sec. Nu mi-aș fi imaginat că pretențiosul Pinot Noir poate adopta o astfel de metamorfoză.

Nu doar celulele gustative au fost solicitate la această degustare, ci și cele cenușii.

Am învățat să urmăresc perlajul, adică avântul micilor bule spre suprafață.

Am exersat tehnica deschiderii manuale, fără pagube în stânga sau în dreapta.

Am descoperit tehnica sabrajului, prin care o sticlă este desfăcută cu o unealtă deja de tristă amintire în Craiova.

Am aflat despre degorjare, cuvânt derivat din franțuzescul ”gorge”, semn că sora noastră mai mare de gintă latină a fost și este far călăuzitor în multe domenii, mai puțin armonia socială, după câte se pare.

Toate acestea s-au petrecut sub călăuzirea Svetlanei Matvievici, ale cărei pasiune, exuberanță și voioșie sunt la fel de răcoritoare precum spumantele pe care ni le-a adus.

Și, pentru că i le remarcasem încă de la prima ei descindere la Craiova, am reușit să o conving a fi una dintre protagonistele încă unei scurte piese de teatru pe care am tradus-o și pe care ne-a găzduit-o Crama 91 din cadrul Hotelul Craviovița.

Scurta reprezentație s-a intitulat O chestiune de bărbați, a fost scrisă de Ferenc Molnar acum vreun secol și s-a învechit ca vinul bun, prilejuindu-le interpretări spumoase celor două actrițe (căci le pot numi fără opreliști așa).

Locvacitatea și prezența scenică ale Svetlanei au fost întrebuințate la randament maxim (cu un subtil adaos de experiență autobiografică), iar colega-mi bloggeriță Roxana, care e dinamismul în persoană, și-a însușit rolul nevestei șterse și naive cu o dedicare impresionantă.

Teatru, vin, prietenie transfrontalieră.

Aceasta este vara mulțumirii noastre.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (20)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 2 Comments

A fost odată ca niciodată o degustare de vinuri împerecheate cu brânzeturi la care a participat autorul acestor rânduri.

Anii au trecut, fire albe s-au mai strecurat în părul său și al comesenilor, dar această tradiție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin a continuat neabătută, înfruntând pandemii și izolări și războaie.

De data aceasta am reușit să îmi potrivesc prezența cu a cramei Liliac, care, acum ceva timp întinsese la maxim limitele colegilor mei, printr-o gamă de nouă reprize de sorbiri bahice.

Sesiunea de acum a fost mai cuminte și a avut o configurație echilibrată, a început cu un spumant, a sfârșit cu un vin desert, trecând prin cele trei culori pe care le cunosc pe lume, alb, roze și roșu.

Dintre toate aceste asocieri, preferata mea a fost cea care a adus împreună Liliac Sauvignon Blanc și Camembert Ile de France de la Delaco.

Experiența mea anterioară cu Sauvignon Blanc îmi întipărise senzația unui vin liniștit, răcoritor, caracteristici pe care le-a avut și acesta, plusând cu o aciditate plăcută, ca zâmbetele pe care ți le smulge un introvertit cu simțul umorului, care aruncă în discuție câte o vorbă de duh.

Combinația cu brânza Camembert, la rându-i generatoare de trăiri gustative calme, dar în niciun caz anodine, a fost desăvârșită.

Nu explozivă, nu invazivă, nu sforăitoare.

Dar memorabilă.

A contribuit la asta și o amplă metaforă pe care mi-am construit-o mental și care a pornit de la spusele lui Alexandru Zeca, reprezentantul cramei, potrivit cărora prin acest Sauvignon Blanc, cei de la Liliac au vrut să facă apel la gusturile copilăriei, în special la socul cules primăvăratic și transformat estival în acel suc răcoritor pe care încearcă (fără succes) atâtea companii să îl imite.

Acest recurs la amintiri m-a aruncat cu gândul la Persistența memoriei, tabloul lui Salvador Dali, inspirat, după cum el își relata, din imaginea unor bucăți de Camembert prelingându-se de o masă.

Vinul este ghid prin tezaurul format de circumvoluțiuni.

Din tot ce s-a glăsuit la această relatare, m-a încântat și povestea numelui Cramei Liliac.

Fiind din Transilvania, nu s-a sfiit a exploata mitul pe care ni l-a azvârlit Bram Stoker în ogradă, dar acest animal atât de interesant nu este doar un simbol vag amenințător, dimpotrivă. Liliecii aciuați în clădirile vechi din preajma podgoriei sunt neîntrecuți vânători ai insectelor care dăunează viței de vie, așa că proprietarii le-au adus astfel cel mai semnificativ prinos de recunoștință.

Dacă nu v-am convins încă de amploarea deliciilor acestei seri, aflați și că în festinul, frugal în aparență, spectaculos în esență, s-au regăsit și pufoase felii de Focaccia, pregătite de cei de la C House Milano Craiova, peste care a curs uleiul de măsline desăvârșit al celor de la Eliada.

Vin, pâine, brânză, ulei de măsline, prieteni, voie bună.

Un symposium a la Platon, nu neapărat pe filosofie, ci pe eudemonie.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (19)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Din aceleași motive teatrale ca data trecută, n-am participat chiar de la început la cea mai recentă ediție a evenimentului Brânzeturi cum se… cuVin, organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro la C House Milano.

A fost o ediție aparte, parcă inspirată din scrierile hinduse, având drept obiect de studiu și savurare gama de vinuri Prince Vlad de la Domeniile Vînju Mare, în diverse avataruri ale sale.

Am sosit la timp, încât să fie judecător între Prince Vlad Cabernet Sauvignon, lider autoritar a ce înseamnă vinuri roșii, și Prince Vlad Merlot, veșnicul aspirant la coroană, care, cu taninii săi mai blânzi, reușește să adune o bază de susținători suficient de mare, încât soarta disputei să nu fie niciodată tranșată pe deplin.

Orice rege are o regină, așa că Prince Vlad Cabernet Sauvignon a avut drept consoartă Grana Padano Delaco D’Exceptie, iar Prince Vlad pe Grand Blue Delaco. Un pic de libertinism din partea-mi mi-a permis să le împerechez și încrucișat, rezultând următoarea concluzie:

Cabernet Sauvignon își păstrează tronul, dar să nu se culce pe-o ureche, adversari are mulți și remarcabili.

Însă momentul de vârf al serii a venit din partea unei alte metamorfoze a lui Prince Vlad, una venind din negurile istoriei.

La scurt timp după ce a fost pus în sticle, un lot de Prince Vlad Cabernet Sauvingon Grande Reserve din 2001 a fost considerat pierdut pe vecie, când tavanul depozitului unde se aflau sticlele s-a prăbușit.

Asta până de curând, când lucrări de renovare au scos la iveală un număr îmbucurător de mare de recipiente intacte, care au supraviețuit și au așteptat cu răbdare titanică să își găsească băutorii de peste decenii.

Reprezentații cramei Vînju Mare au fost generoși și ne-au pus la dispoziție câteva dintre aceste sticle, iar Lenuța și Narcis Neagoe, a căror pasiune pentru vin are accente cărturărești și poetice deopotrivă, au făcut o alegere foarte înțeleaptă.

Au hotărât să deschidă unele sticle cu câteva ore înainte de eveniment, pentru a aerisi vinul venerabil, dar și să deschidă unele pe loc, astfel încât participanții să poată simți diferența.

Și ce diferență!

Întregul meu aparat senzorial a receptat variațiile vinului în contact cu aerul.

Nu doar că a existat o distincție neîndoioasă între ipostazele sale despărțite de câteva ceasuri de aerisire, dar cel desfăcut pe loc suferea metamorfoze la fiecare cinci minute, așa că, de fiecare dată când sorbeam din pahar, trăiam o experiență nouă.

Minunată ilustrare a dictonului Panta rei al lui Heraclit.

Totul curge, iar sper ca vinul va tot curge în paharele bloggerilor olteni și în 2031 și în 2041 și mai departe.

Imaginile sunt surprinse de părintele acestor superbe degustări, colegul și prietenul meu Daniel Botea.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (18)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Această ediție de sibaritism colectiv al condeierilor virtuali din Craiova (organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro) a fost una incompletă pentru mine, pentru că, din motive teatrale, n-am ajuns decât la ultimele trei împerecheri de vinuri și brânzeturi.

Incompletă, dar compactă, pentru că toată experiența mea de la această degustare poate fi rezumată printr-o sintagmă de pe vremuri, dragă unora, odioasă altora – Trei culori cunosc pe lume.

Căci din gama variată a celor de la Domeniile Franco-Române mi-au ieșit în calea papilelor gustative Arrogance Alb Demisec 2021, Arrogance Rose sec Bio 2021 și Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018.

Câte un reprezentant al fiecărei mari familii de vinuri, al căror veșnic câmp de bătălie este cavitatea bucală a fiecăruia dintre noi, precum Arrakis pentru Atreides, Harkonnen și Imperiul Galactic.

În ceea ce mă privește, câștigător de data aceasta a fost vinul roșu, Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 a cărui consoartă din Casa Brânzeturilor a fost, oficial, Grana Padano Delaco D’Exceptie.

Pinot Noir este un vin capricios, nu doar pentru cerințele aparte pe care le are pentru a parcurge lungul proces de la strugure la licoare, ci și pentru relația mea senzorială cu el de-a lungul timpului.

Nu mi-aduc aminte multe dăți în care să fi rezonat cu el ca acum. Și asta nu s-a întâmplat, pentru că, precum spunea o colegă de degustare, ”e un vin bărbătesc”.

Nu, chestiunile de gen nu au nicio legătură. A fost pur și simplu o atracție instantanee, potențată de prezența brânzei Grada Padano, una dintre preferatele mele, cu textura ei granulată și gustul fin, dulceag, ușor sărat.

Pentru că Daniel a ales să așeze mai multe brânzeturi pe același platou, i-am acordat acestui Pinot Noir de la Domeniile Franco-Române niște aventuri extraconjugale cu Emmentaler Delaco sau cu British Cheddar Delaco D’Exceptie.

Iar rezultatul a fost același. Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 a rămas stăpân al plăcerii mele din acea seară.

Dacă voi ajunge din nou la Dealu Mare, îl voi caută acasă, la Domeniile Franco-Române.

Până atunci, le mulțumesc reprezentantului acestei crame, Mihai Frîncu, pentru prezentări oenologice și dezinvoltură, lui Daniel Botea, pentru că a ajuns degustător autorizat de brânzeturi și ne mai dă și nouă dintre ele, precum și celor de la C House Milano pentru găzduire.

Imaginile sunt meșteșugit surprinse de colegul Ion Mihăescu de la immedia.ro.

Vin moldovenesc + Teatru oltenesc = Unire!

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Teatru 0 Comment

Anul trecut am sărbătorit Ziua Basarabiei degustând vinuri moldovenești.

Anul acesta, prin eforturile neobositului Daniel Botea, am reeditat isprava, cu mici și simpatice variațiuni pe aceeași temă.

Sursa de încântare bahică și nu numai a fost acum Chateau Vartely din zona Orheiului, ceea ce pe mine m-a transpus instant într-o atmosferă romanescă, amintindu-mi de personajul negativ din Neamul Șoimăreștilor.

Așa cum se cuvine, dat fiind regiunea de origine a vinurilor, prezentarea lor a început cu niște Amintiri din copilărie, mai precis a Svetlanei Matvievici, al cărei har de povestitoare ne-a fermecat în așa hal, încât nici nu ne dădeam seama când vine din nou pe la mese, cu un nou soi de vin de încercat.

Iar varietatea acestor vinuri este una remarcabilă, toate beneficiind de personalități bine definite..

Gama Totem, de pildă, are o etichetă multipremiată și pe bună dreptate, pentru că, dincolo de modul cum exploatează tehnologia, oferind, prin scanarea unui cod QR, o mostră de realitate augmentată, te îmbie să o atingi, să îi simți textura în relief. Iar vizual, pe mine, unul, m-a trimis cu gândul la comorile găzduite de Muzeul Guimet, unul dintre cele mai spectaculoase ale Parisului.

Gama Cameo m-a surprins prin îndrăzneala conceptuală. Să alegi pentru un vin un termen folosit îndeobște în cinematografie (apariția fugitivă a unui actor, adeseori fără a figura în distribuția oficială) este riscant, însă filosofia din spatele acestei decizii mi s-a relevat după un pic de reflecție gustativă.

Orice strop de vin pe care îl savurezi, pe care te concentrezi, când nu te grăbești să bei în neștire, este o un moment tranzitoriu, unic și irepetabil.

Care merită prețuit.

Evident, nu am putut trece cu vederea Goliatul zilei, sticla de 3 litri de Taraboste, al cărei conținut a stat la decantat o bucată bună de vreme, tocmai pentru a se putea manifesta în plenitudinea aromei. Silueta mătăhăloasă a sticloanței și taninul viguros al vinului m-au trimis cu gândul la boierii pântecoși din scrierile lui Sadoveanu și chiolhanurile lor legendare (vezi primul capitol din Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă).

Dar, pentru mine, primus inter pares a acestei degustări a fost Individo, care aduce împreună două soiuri specifice moldovenești, Fetească neagră și Rară neagră. Nu doar că am simțit că mi se adresează mie, individual, dar a oferit acel rar echilibru între intensitatea și discreție a gustului pe care îl caut de când m-am aventurat în această lumea această fascinantă a vinului.

Multe și felurite lucruri ne-a mai istorisit Svetlana, inclusiv despre cum Republica Moldova, o tărișoară pe care mulți nu o bagă în seamă e nici mai mult nici mai puțin decât un veritabil teatru de luptă geopolitico-oenologică între SUA și Rusia.

O dorință exprimată lui Daniel de către invitatele noastre moldovence a fost să vadă o piesă de teatru la Craiova.

N-a fost să fie pe scena Naționalului craiovean, dar s-a întâmplat să aibă loc în Crama 91, pentru că, ispitiți de succesul fulminant al reprezentației anterioare, colegii mei bloggeri și-au dorit să le mai aduc o piesucă.

Și le-am făcut pe plac, și mie totodată, traducând delicioasa Îngerul dă buzna a aceluiași Floyd Dell.

Regula de aur spune că nu va fi blogger care să nu aibă șansa să se manifeste artistic astfel, așa că distribuția a fost cu totul alta față de data trecută.

Dar dăruirea a fost aceeași.

Îmi va face o plăcere perpetuă să îmi aduc aminte de modurile diferite în care actorii și-au abordat interpretările.

Unii au plusat pe propriul fel de a fi.

Alții s-au transformat cu totul.

Ba au fost chiar și unii care au ales să redea indicațiile scenice gestuale din piesă, pe care un spectacol lectură (la prima vedere!) nu prea poate să le pună în practică, în general.

Rezultatul este după cum puteți vedea în imaginea de mai jos.

Cu vin s-a scris încă o pagină de istorie mică, dar importantă, de comuniune și solidaritate.

Și s-a mai făcut un pas către un vis la care mulți locuitori de o parte și de alta a Prutului nu au renunțat niciodată.

Imaginile sunt surprinse de colegii mei Xaara Novack și Daniel Botea.

Să-mi trăiască prietenii bloggeri, că multe calități mai au!

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Teatru 0 Comment

În 2012, în loc să vină sfârșitul lumii, cum cică ne-ar fi prezis mayașii, se năștea, de fapt, o alta.

Prietenul Daniel Botea și alți doi posesori de bloguri își dădeau întâlnire și hotărau ca o astfel de reuniune să aibă loc lunar.

Nu numai că au reușit să se țină de această rezoluție, dar, 11 ani mai târziu, e deja sărbătoarea unei comunități, nu a unui simplu grup de oameni.

O comunitate din care sunt onorat să fac parte, pentru că membrii ei vin cu o varietate minunată de caractere și calități.

Unele calități pe care le știu mai demult, altele pe care le descopăr cu încântare pe măsură ce trece timpul.

Unii dintre ei sunt experți în marketing.

Alții în programare.

Unii cunosc Craiova ca în palmă.

Alții au mâini îndemânatice.

Unii sunt nelipsiți de la evenimentele culturale.

Unii dansează foarte frumos.

Alții dansează foarte haios.

Și, mai nou, am descoperit că prietenii și colegi mei bloggeri sunt neînfricați, deschiși la minte și talentați actoricește.

Spun neînfricați, pentru că au acceptat provocarea mea de a lectura o mică bijuterie dramaturgică într-un act, intitulată Ciorapii Regelui Arthur, scrisă de Floyd Dell.

Patru dintre ei s-au înhămat la asta și au făcut-o cu atâta dedicare și har interpretativ (Nota Bene! textul era la prima vedere!), încât ceilalți i-au ascultat cu atenție și într-o liniște care s-a transmis și celorlalți clienți ai Cramei 91 de la Bacolux Craiovița Hotel & Events.

Asta, după ce în prealabil vizitasem întregul complex, care e generos cu spațiul pentru evenimente (există trei săli de festivități, cu capacități variind de la 80 la 300 de participanți), dar și cu facilitățile de cazare, atât pentru însurăței de orice vârstă, cât și pentru oamenii de afaceri chitiți să muncească de oriunde.

După toate zbaterile și dezbaterile cultural-teatrale, mergea un festin a la Lucullus, de care am avut parte combinând bucatele de la Crama 91, vinurile de la Sâmburești (unde s-a filmat Ramon, apropo), preferatul meu fiind Sauvignon Blanc, precum și hidratarea de la AQUA Carpatica.

Tortul, element indispensabil al oricărei sărbătoriri, a fost realizat de aceeași persoană care o face de ani de zile: mama fostului nostru coleg de breaslă blogosferică, Geordan.

Eu am plecat nițeluș mai devreme, ca să ajung la Băgău, dar am auzit povești că prietenii și colegii mei bloggerii au petrecut și dănțuit mult după aceea, până ce și-au tocit condurii, iar opincile au ajuns ferfeniță.

Printre multe calități despre care vorbeam se numără și cea pentru fotografie a colegului Ion Mihăescu, autorul imaginilor din acest articol.

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (16)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Anul 2023 ia avânt, așa că merita să dau cep și acelor minunate evenimente conviviale care mă aduc împreună cu confrații din bloggărime, dar și cu alte persoane simpatice, adică Brânzeturi cum se cu… vin, organizate de Asociația Bloggerilor Olteni și de DictionarCulinar.ro.

Structura acestei întâlniri bahico-alimentaro-socialo-culturale, găzduită cu generozitate de C-House Milano a fost, în esență, aceeași, dar savoarea a fost una aparte.

Aceasta, deoarece vinurile au venit din partea unei crame mici, dar cu o personalitate foarte bine definită.

Domeniul Catleya este amplasat în Corcova, într-un sătuc din acea zona care a aparținut odinioară Prințului Anton Bibescu, mare prieten al lui Marcel Proust.

Vedeți cât de frumos se leagă lucrurile?

Pășind pe urmele aristocratului român francofil, dar și ale marelui scriitor, un cuplu de francezi, Anne Cecile Roussel și Laurent Pfeffer, a ales să se stabilească pe meleagurile noastre și să reînvie practica realizării vinului, aducând inestimabila atingere de stil franțuzească.

Orhideea Catleya este simbolul iubirii în romanul-fluviu În căutarea timpului pierdut și nu cred că e o întâmplare că perechea mea preferată de la această degustare a inclus un vin din gama Freamăt, care are pe etichetă un citat din creația proustiană.

Freamăt Alb 2021 (un cupaj de Fetească Albă și Fetească Regală) a întrunit exact acea virtute a echilibrului pe care o proslăvește Aristotel în Etica Nicomahică. Acidulat, dar nu foarte, parfumat, dar nu prea, s-a păstrat în acea zonă Goldilocks și a permis brânzeturilor care l-au însoțit să își dezvăluie la rândul lor secretele.

Amicul Daniel Botea, care se pricepe, nu zic nu, opina că acestui vin nu i-ar fi stricat să fie mai corpolent.

Nu sunt de acord.

A fi corpolent înseamnă a fi htonian, a fi terestru.

Un vin care se numește Freamăt trebuie să zboare, să te poarte pe aripi de visare, nu să te înlănțuie.

Iar partenere de provocat delicii sibaritice i-au fost delicatele brânzeturi din setul Aperifrais – Ile de France. Varietatea mirodeniile de care vin însoțite (ardei, ceapă, oregano, busuioc, usturoi, pătrunjel, piper, roșii, măsline verzi), la care adăugăm calitățile lui Freamăt Alb 2021 mai sus amintite, a conturat gustativ acea atmosferă molatică, dedată plăcerii, atât de dragă lui Proust.

Literatura trăită prin gastronomie și oenologie.

Experiența multilateral dezvoltată a acestei seri a fost întregită de interacțiunile cu Anne Cecile Roussel, care alături de soțul ei, a ales să părăsească Hexagonul și să se stabilească în România.

Cum ea însăși constata, noi, românii, suntem foarte sensibili la încercările străinilor de a ne vorbi limba strămoșească. Iar Cecille o vorbește atât de fermecător, încât îi dă dreptate lui Alexe Mateevici, dar într-un mod pe care poetul nici măcar nu îl bănuia la vremea respectivă.

Prin intermediul doamnei în cauză am aflat o mulțime de detalii interesante, dintre care mi-a rămas în minte povestea provocării în a aclimatiza soiul Cabernet Franc, părintele direct al Cabernet Sauvignon, de la solul calcaros de pe Valea Loarei la cel mai degrabă argilos al colinelor Corcovei.

Și încă un amănunt fascinant, pe care l-am preluat de la amicul Daniel Botea: la degustarea aceasta a participat și un domn de 85 de ani, care a prins Corcovinul interbelic.

Da, vinul este un companion fidel, consolator și instigator, al omenirii, încă de la începuturile zbaterilor ei.

Semințe, bere și mâinile care construiesc România

By Iulian in Intre gustativ si conceptual, Publicitate 0 Comment

Când am primit invitația de a-i vizita pe cei care comercializează semințele Shampion, am acceptat-o gândindu-mă că e amuzant ca, la câtă experiență am în dezghiocarea și tocarea între dinți a acestor mici și neprețuite daruri ale naturii, e ca o încununare a carierei mele în domeniu.

Nu mă așteptam, însă, să cunosc două rânduri de mâini care construiesc România.

Așa cum se cuvenea, cei de la Shampion ne-au prezentat în detaliu istoricul companiei lor, iar în tot acest timp am tocat semințe de variate soiuri, activitate întreruptă doar de câte un gât de bere artizanală. Ce bere? O să vă spun la momentul potrivit.

Îmi place foarte mult cum începe povestea celor de la Shampion, așa că îmi permit să o reproduc aici exact cum am auzit-o de la managerul companiei:

Totul a început un Daewoo Tico și o Dacia Papuc pentru aprovizionare și livrare, cu o strângere de mână cât 1000 de cuvinte, cu o înțelegere într-o seară după o discuție, cu doi oameni motivați să aibă succes și să aducă oamenilor gustul proaspăt al copilăriei.

De acolo s-a ajuns la un sediu modern și încăpător, al 20 de angajați și la utilaje foarte moderne, pentru că, în opoziție cu ce credeam, meșteșugul aducerii între dinții clienților a semințelor nu este unul facil, mai ales când ai standarde de calitate înalte, precum cei de la Shampion.

Și nu lipsește preocuparea pentru ceea ce numim CSR – cei de la Shampion au o campanie potrivit căreia, la 30 de pungi goale duse în orice magazin primești 2 pungi de semințe.

Și nu zic asta ca o laudă deșartă, căci pe toată durata vizitei mele acolo, am tocat felurite soiuri de semințe:

Semințe negre cu sare, semințe negre fără sare, semințe albe cu paprika, semințe de dovleac, semințe albe cu sare, semințe floarea soarelui fără coajă, semințe pestrițe de floarea soarelui.

Și niciun soi nu mi-a displăcut. Dimpotrivă semințele cu paprika mi se păreau un pariu pierdut din start, însă am descoperit că înțepătura aceea de picanterie întregea plăcerea procesului a la Mărgelatu.

Spuneam mai înainte că singurele momente când nu am molfăit la semințe a fost când am dat pe gât bere artizanală.

Aceasta a provenit de la Ferma de bere, o întreprindere din Găneasa, care, cumva, oglindește exact aceeași calitate a firmei Shampion, fiind însă într-o stare incipientă de dezvoltare.

Dacă vreți mai multe detalii despre secretele (și dificultatea) realizării berii artizanale, aveți un material interesant filmat chiar la sediul firmei aici.

Ambele companii sunt rodul unei ambiții de a reuși pe cont propriu, de a învăța lucruri noi, dar și din greșeli, de a spori permanent domeniul luptei.

Poate că nu mai sunt mâini care trag la plug, dar sunt mâini care construiesc România sănătoasă fără doar și poate.

O Românie în care inițiativa, asumarea riscului și inovația nu mai sunt doar apanajul unor nebuni frumoși ai marilor orașe, ci regula pe care tinerii merită să o învețe din cele mai timpurii stadii ale educației.

O Românie în care visul nu mai e să (te faci că) lucrezi la stat, ci pentru tine însuți sau pentru cei care prețuiesc deopotrivă oamenii și rezultatele.

Ca să rezum tot ce am spus până acum:

Am tocat semințe, am băut bere și am întâlnit antreprenori de toată isprava.

Poftim, invidiați-mă!

Am fost gurmand connaisseur și mi-a plăcut (15)

By Iulian in Intre gustativ si conceptual 0 Comment

Se spune că dragostea este și o chestiune de sincronizare.

E greu de răspuns în ceea ce privește simțămintele omenești, dar, dacă aplicăm aforismul la cea mai recentă participare a mea la Brânzeturi cum se… cuVin.

Desfășurat la C House Milano Craiova, care transmite o senzație de transparență, de legătură cu exteriorul, fără a te face să te simți expus, evenimentul începuse cu ceva timp înainte să îi calc pragul.

Circumstanțe atenuante aveam; fusesem la un superb concert la Filarmonica ”Oltenia” din Craiova, intitulat Wind, Water, Earth, și, îmbătat de muzica de excepție ascultată acolo, am trecut într-un alt registru al simțurilor.

Fără a mă îmbăta din nou, bineînțeles.

Îndatoritor ca întotdeauna, colegul și prietenul Daniel îmi oprise împerecherea brânză-vin scursă până la sosirea mea și am încercat-o, dar a fost un proces pe repede înainte, așa că efectul a fost nesemnificativ.

Însă, după ce mă acomodasem noii atmosfere, am sosit tandemul Herb Busuioacă de Bohotin de la Crama Averești și Aperifrais Ile de France, Provence si Cote D’Azur de la Delaco.

Brânza, în forme și arome, a fost invitatul special al serii, așa cum Alexandru Tomescu ne vizitează periodic și ne încântă cu vioara-i Stradivarius. Și, tot cum marele artist produce efecte sonore de o uluitoare varietate, acele mici bucățele de brânză (amestec de cremă de brânză și smântână) se manifestau în felurite moduri asupra papilelor gustative, grație adaosului de mirodenii diverse: ardei roșu, piper alb, verde sau negru, cuișoare, busuioc, cimbru sau arpagic.

Dar, așa cum Alexandru Tomescu nu mi-a smuls admirația singur și a beneficiat de aportul unor muzicieni la fel de talentați – Sânziana Mircea la pian și Ștefan Cazacu la violoncel – nici brânza Aperifrais nu m-a sedus senzorial pe cont propriu, ci acompaniată de Herb Busuioacă de Bohotin, un roze cu un arsenal foarte vast de plăcute agresiuni asupra cavității bucale.

Împreună, aceste două produse au întregit o seară a delectării, a reamintirii unui adevăr simplu al existenței.

Fericirea e și în lucrurile mărunte.