Unde e natură, e și artă.








Unde e natură, e și artă.
A descoperi o clădire frumoasă și în ruine în mijlocul pădurii e un amalgam de senzații asemănătoare cu ale călătorilor care au dat prima dată peste Tikal sau Angkor Wat:
Inițial, voiam să fotografiez pe unul dintre acești arbori maiestuoși, pentru că mă trimiteau și ei cu gândul (ca și alți frați din alte locuri și alte specii) la Yggdrasil. Dar, pentru că toți erau frumoși și amețitori de înalți, le-am acordat o expoziție digitală numai a lor.
O deplasare întreruptă de ropotele ploii a dezvăluit și mici bijuterii ale naturii în perpetuă mișcare, ambrozie pentru imaginație la rându-le.
Un loc pe care nu l-am mai văzut niciodată pulsând de atâtă viață mi-a oferit o serie de sublime culori și forme:
Turismul uman este grav afectat, dar cel vegetal e în floare. Spațiile de cazare s-au deschis și mesele sunt all-inclusive, pentru orice vietate care poate îndeplini involuntar suprema și minunata misiune a răspândirii vieții.
Dacă tot ni s-a dat dezlegare la a merge prin zonele verzi, am profitat de ocazie și mi-am lăsat imaginația carantinată să zburde un pic.
Încă o colecție de lucrări de arte deosebit de frumoase, pe care le-am admirat la Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, însoțit de același ghid rotunjor și sprințar:
O expediție în scopuri sportive la Râmnicu Vâlcea mi-a prilejuit și o vizită la Muzeul de Artă „Casa Simian” din acest oraș.
Așa am descoperit o bijuterie arhitectonică în sine și diverse comori artistice, în a căror contemplare am fost însoțit de un ghid rotofei și jucăuș.
Toamna care se încăpăţânează să nu mai plece mi-a mai oferit câteva imagini care mi-au gâdilat imaginaţia: