Aceasta este o ediție specială a incursiunii pe tărâmul literaturii SF, deoarece toate romanele sunt rodul succesului unuia dintre cele mai mai mari jocuri pe calculator făcute vreodată – Starcraft, care a făcut și obiectul unei analize culturale detaliate din partea-mi
De precizat că m-am limitat la cărți gravitează în jurul jocurilor Starcraft și Starcraft: Brood War, iar această decizie a fost cauzată de simplul motiv că le cunosc foarte bine și am putut astfel aprecia cât a reușit literatura să extindă universul ludic.
Liberty’s Crusade – foarte bun ca aperitiv pentru a pătrunde în lumea conflictelor acerbe din Sectorul Koprulu, romanul lui Jeff Grubb reia practic firul narativ al campaniei Terran din Starcraft, din perspectiva personajului eponim, Michael Liberty, reporter al canalului principal de știri al Confederației, ajuns alături de Jim Raynor, Sarah Kerrigan și Arcturus Mengsk în timpul evenimentelor deja cunoscute. Deși factorul suspans este astfel redus simțitor, rămâne interesantă senzația de a parcurge acele misiuni memorabile de la firul creep-ului (glumă pentru cunoscători).
I, Mengsk – așa cum îl arată și titlul, romanul lui Graham McNeill îl are în prim-plan pe Arcturus Mengsk, liderul grupării The Sons of Korhal, ulterior împărat al așa-numitului Terran Dominion. Cartea îi urmărește evoluția din adolescență până la momentele ulterioare înfruntărilor din Starcraft: Brood War și încearcă să ilustreze cum au apărut și s-au manifestat acele trăsături care reies atât de bine din joc: charisma, caracterul duplicitar și lipsa de scrupule, precum și să justifice ambivalenta relație cu fiul său, Valerian, personaj din seria Starcraft II. Partea de tinerețe are o semnificativă componentă de SF militar, vădind influențe din clasice ale genului, precum Starship Troopers sau The Forever War. Cea a maturității încearcă să înnoade legăturile cu firul narativ central al jocului și reușește mulțumitor, deși anumite conflicte psihologice păcătuiesc prin schematizare sau melodramă. O lectură inegală, dar niciodată plictisitoare, cu o fină aluzie în titlu (vezi creația de căpătâi a lui Augusto Roa Bastos).
Nova – fanii acestui univers ludic și-aduc poate aminte că Blizzard avea la un moment dat în portofoliu un joc intitulat StarCraft Ghost, care urmărea peripețiile unei protagoniste pe nume Nova, aparținând acestei clase de asasini ai rasei Terran. Proiectul a fost abandonat, spre cumplita durere a fanilor de pretutindeni, dar personajul a fost recuperat și s-a regăsit ulterior în seria Starcraft II. Romanul lui Keith DeCandido ne dezvăluie devenirea unei fete blânde dintr-o familie de rang mare de pe Tarsonis (nefericita planeta-capitală a Confederației), înzestrate cu telepatie și telekinezie, în cea mai de frunte membră (exceptând-o pe Sarah Kerrigan, bineînțeles) a temutului ordin Ghost. Tragică și bine scrisă, povestea urmărește două fire narative principale, unul al Novei zbătându-se să supraviețuiască în subteranele societății și celălalt al investigatorului special, cinic și integru, ca un Marlowe futurist, desemnat să îi dea de urmă. Paginile care transpun abilitățile telepatice ale Novei sunt remarcabile și, pe alocuri, pline de umor și compasiune. Cartea beneficiază pe deplin faptul că n-are mult de conectat cu narațiunea principală din Starcraft, calitate pe care romanul de mai jos o exploatează încă și mai mult.
Speed of Darkness – încă de la primul capitol al acestei cărți de Tracy Hickman am simțit că va fi o experiență specială. Atacul înfricoșătorilor Zergi asupra unei colonii neajutorate de oameni este redat cu o intensitate și o brutalitate care m-au pus într-un fel de Lockdown (altă glumă pentru cunoscători) și n-am mai putut-o lăsa din mână. Grosul poveștii se petrece undeva pe planeta Mar Sara, cam în timpul evacuării acesteia (misiunea IV din campania Terran) și urmărește un grup de infanteriști ai Confederației, între care și protagonistul (un simplu Marine), în încercarea de a recupera un obiect de mare însemnătate (cei care au jucat Starcaft cam știu despre ce emițător este vorba). Marea calitate a romanului este acea senzație de deznădejde, împotriva căreia acești soldați condamnați se încăpățânează să continue lupta. Și ce luptă! Există o scenă în care este implicat un Mutalisk (zburătoarea aceea cu țipete sinistre), blocat în mijlocul unei clădiri. Înfiorătoare și pasionante pagini! Mai mult, modul cum personajul principal începe să întrezărească adevărul din spatele condiționării mentale la care fusese supus ca parte a antrenamentului e coerent și cutremurător și învestește finalul cu aerul unei superbe și dureroase mântuiri. O carte extraordinară, indiferent că ați avut de-a face cu Starcraft sau nu.
