În viața lui de cineast, Blake Edwards a făcut de toate.

Și filme strălucite, și fiascouri.

Și săli pline (și conturi pline), și dezastre financiare.

Și, deoarece a crescut practic la Hollywood, a văzut toate acestea și la ceilalți, așa că tot ce înfățișează în S.O.B., oricât de umflat și caricatural, rămâne, probabil, inspirat de realitate.

Un regizor, altminteri de succes, dă rasol rău de tot cu un film și intră într-un fel stare catatonică și cu tendințe sucidale.

Nu-l salvează decât ideea de a transforma zaharisitul musical eșuat într-un film erotic.

Dar aceasta nu este decât firava linie unificatoare a peliculei, căci regizorul-scenarist nu scapă nicio ocazie să o ia pe căi narative lăturalnice.

Rezultatul este inegal, fără doar și poate, și nu e atât de amuzant ca întreg, dar provoacă hohote de râs ocazionale și surâsuri frecvente, smulse de replici ca la Mel Brooks (dar mai acide) și de interpretări reușite ale unui distribuții remarcabil de ilustre.

Julie Andrews n-are mare lucru de făcut la început, decât să fie aceea pe care o știm, adică să fie adorabilă și să cânte, pentru ca spre final să se dezbrace de orice dulcegărie (LA PROPRIU!).

Contemporanii vor fi fost poate sfâșiați între oripilare și uimire, dar actrița pare a se fi distrat de minune distrugându-și propriul monument.

Care e la fel de solid, stați fără grijă.

Ba chiar poate ieși mai pitoresc ca oricând.

Pe lângă ea, regăsim o cohortă de figuri binecunoscute, care în vremea respectivă erau la apogeul popularității actoricești, precum Robert Vaughn, Robert Loggia, Robert Preston, Loretta Switt (Major Hot Lips Houlihan din M.A.S.H.) sau Larry Hagman (unicul și irepetabilul J.R.), dar și câțiva veterani de marcă, precum William Holden (preferatul meu din tot filmul) sau Shelley Winters (drept o impresară alunecoasă rău).

Fidel crezului său, Blake Edwards îmbină comicul de limbaj cu cel de situație, dar și cu gaguri fizice, iar cele două secvențe contrapunctice de musical sunt atât de meșteșugit construite, încât redau inegalabila capacitate a Hollywoodului a fabrica orice îi trece prin minte.

Și da, Fabrica de Vise este o cloacă împuțită în sine.

Dar nu ne putem lipsi de ea.