O carte greu de digerat dupa o alta carte greu de digerat poate duce la o indigestie intelectuala. Asa ca se recomanda consumarea unui roman politist, usor de mestecat cognitiv si placut la gust.
Eu aplic reteta asta uneori si rezultatele sunt foarte bune. Ultima cura nu a constat din deja consacratii Sherlock Holmes sau Hercule Poirot, ci dintr-un roman din seria avandu-l ca personaj principal pe comisarul Maigret, creat de Georges Simenon.
Acest comisar nu este mai spectaculos decat confratii sai literari si nici cazul din Maigret se insala nu are vreo rasturnare incredibila. In schimb, oamenii care populeaza actiunea sunt creionati realist si cu un simt al naturii umane foarte patrunzator. Totul porneste de la trupul neinsufletit al unei femei intretinute. Comisarul nu are vreo replica memorabila sau tabieturi care ii denota inteligenta iesita din comun. Perseverenta este calitatea sa principala si (iar asta mi-a placut cel mai mult) are toleranta pentru oameni si gargaunii lor.
O carte lejera, care nu iti provoaca decat simpla, dar fundamentala, placere de a citi.
Mie una cartile cu Maigret mi s-au parut slabute comparativ cu cele ce-l aveau ca personaj principal pe Poirot. Pe scurt, Agatha Christie are un sens politist mai bun ca a lui Georges Simenon.
Nici eu nu ii contest superioritatea Agathei Christie. Imi place, insa, cum e construit personajul Maigret: e ca un catalizator pentru dezvaluirea naturii umane a celor cu care intra in contact.