Anvelope de iarna

Magazin anvelope BucurestiIarna ne-a transmis deja cateva semnale, precum zmeul din poveste care isi arunca buzduganul de la sapte poste si deschide usa cu el. Am avut cateva zile de frig amarnic pentru perioada aceasta a anului, fapt care i-a facut pe cei de la regia de termoficare sa isi frece mainile de bucurie si sa dea drumul la caldura, spre nemultumirea multor cetateni carora perspectiva facturii la intretinere le da fiori mai rau ca orice eveniment climatic.

Si nu sunt singurii care anatemizeaza, in gand sau pe fata, iarna care, acum o luna, parea asa de indepartata. Soferii au fost afectati, dar nu numai la nivel psihologic, despre care o sa vorbim imediat, ci si fizic, mai ales daca s-au gasit prin Covasna si Harghita saptamana trecuta.

La nivel psihic, am facut un mic studiu printre soferi si mi-a iesit ca socul este urmatorul.

Isi zice soferul nostru – cu banii care mi-au ramas dupa concediu si dupa nunta aia (bine ca am scapat de botez) poate mai bag un weekend la munte, doar eu cu sotia si ii lasam pe copii la soacra-mea. Si, deodata, stiri despre ninsori in nord-vest, gandul la cheltuiala presupusa de anvelope noi si insuportabila declaratie a politiei, difuzata pana la satietate pe toate posturile TV: incepand cu luna aceasta, soferii sunt obligati sa isi puna anvelope de iarna.

Anul acesta, sunt supusi la un chin suplimentar; s-a incalzit vremea, dar spectrul iernii e acolo, nu a plecat, se contureaza tot mai puternic si amenintator. Asa ca incepe goana dupa ales cele mai convenabile anvelope. Cand zic convenabile, zic o mare dilema. Cat se zgarcesti, cat se intinzi, astfel incat sa balansezi nevoia de siguranta cu evitarea dezechilibrului bugetar, care nu e numai apanajul tarilor, ci si al familiilor?

O alternativa de multi sugerata in cadrul sondajului ar fi tip tipul de anvelope Goodyear; acelasi sondaj mi-a relevat ca o mare parte dintre cei care le-au ales au beneficiat si de o experienta, care, desi poarta urme de malitiozitate, e elocventa. Pe drumuri inzapezite prematur (rod al faimoasului aforism „Iarna a prins autoritatile nepregatite”), multi conducatori auto sunt nevoiti sa poposeasca. Dar aceia care au fost prevazatori marsaluiesc cu un aer de triumf de si negraita bucurie ca, mai curand decat ceilalti, se vor desfata la caldura.

Asa ca, dragi soferi, cel mai bine ar fi sa va echipati din timp, pentru a nu va panica la un alt faimos cliseu: Iarna si-a intrat in drepturi.

Lumea jucariilor

legoAm sa incep cu un exercitiu de sinceritate in stil de anamneza freudiana: cand eram mai mic, ma jucam cu papusele surorii mele.

Considerati ca v-am lasat sa radeti vreo cateva minute bune; acum, sa incep cu explicatiile. Nu, sora mea nu e mai mare ca mine, iar papuselele nu imi ramasesera pentru ca ea crescuse si se orientase spre alte interese. Nu, e mai mica decat mine si e chiar impropriu spus ca imi ramasesera, pentru ca le foloseam in acelasi timp cu ea. Mi-aduc aminte ca tatal meu se uita chioras la mine: „Un barbat si papusele, nu e in regula!”

Ce nu stia era ca eu nu simulam vreo poveste tipic feminina, cu drame amoroase sau invitatii la ceai; la mine, patutul se transforma in poarta, iar papusele deveneau fotbalisti de renume. In felul acesta, reconstituiam sau inventam serii dramatice de penalty-uri (scenariul meu preferat), goluri spectaculoase, ratari neverosimile sau gafe monumentale. Atunci descopeream frumusetea fotbalului si mi-o sedimentam in mine in felul acesta.

Recurgeam la acest joc pentru ca, pe vremea mea (am o anume varsta biologica, desi despre cea mentala ma amagesc ca ar fi mai mica) nu exista o foarte mare varietate a jucariilor.

In prezent exista o varietate aproape paradisiaca de jucarii creative. Eu imi luam experientele din lumea inconjuratoare si le refaceam in universul ludic. Acum, insa, jucarii vin deja cu o incarcatura narativa deoseobit de bogata. Uitati-va numai la jucariile din categoria playmobil. Un copac pentru pisici, o nava de atac a piratilor, un cavaler cu lance energetica, masina agentului secret, insula comorii piratilor, cavalerii cu armuri de fier sau cavalerii dragon, vagonetul plimbat al comorii cavalerilor lei, printesa cu trasura, masina gangsterilor si cate si mai cate. Fiecare vine cu o poveste suficient de bine spusa, dar si suficient de deschisa pentru ca micutii sa o umple cu imaginatia lor.

Nu m-as mira sa vad si adulti, strecurandu-se la miezul noptii in sufragerie, unde asteapta detaliat camp de batalie a fost parasit, parasit, pentru ca venise ora somnului pentru posesorul titular. Nu m-as mira sa-i vad aranjand piesele jucariilor si incercand sa reinvie pentru cateva momente acea magie imposibil de contrafacut a copilariei. Nu m-as mira deloc, pentru ca nu e semn de dereglare, ci de normalitate.

Vorba unui tip pe nume George Bernard Shaw, care a ajuns pana la senectute si tot si-a pastrat placerea jocului (in cazul lui, cu cuvintele): Nu ne oprim din joaca atunci cand imbatranim, ci imbatranim atunci cand ne oprim din joaca.