Eram dator cu cele mai recente lecturi SF, așa că iată-le:
Lest Darkness Fall – un roman de anticipație vechi de aproape sute de ani, care uzează de mecanismul narativ al omului contemporan întors în timp, într-o perioadă istorică de mare însemnătate. În cazul de față, este aceea în care Peninsula Italică este dominată de ostrogoți, iar bizantinii lui Belisarius se pregătesc să o invadeze. Protagonistul este un profesor de arheologie care, pentru a supraviețui, se vede nevoit să utilizeze tot ce își aduce aminte din propria-i epocă. Primul pas este să pună bazele unei distilerii de whiskey și ajunge până la introduce la un moment chiar și telegraful. Fără a incita prea mult, narațiunea lui L. Sprague de Camp impresionează prin profunzimea documentării, astfel încât prima parte este chiar amuzantă prin modul cum redă controverse religioase (arieni vs. creștini tradiționaliști) sau încleștări etnice (goți vs. romani). Toate-s vechi și nouă toate.
Red Mars – amplă cronică fictivă a colonizării planetei Marte, de la primele așezări permanente, cu riscurile aferente, până la o infernal complicată urzeală socio-economico-politică care include corporații, ideologii contradictorii și ambivalente relații cu Pământul. Nu-i neg meritele autorului Kim Stanley Robinson. Atât de complexe sunt teoriile și descrierile științifice ale terraformării și exploatării Planetei Roșii, încât, de la un punct încolo, încetezi să le mai treci prin filtrul gândirii și începi să le iei de bune. Însă această complexitate este și principala slăbiciune a romanului. Din cauza ei, lectura e îmbâcsită, așa cum probabil vor fi și comunitățile de pe Marte, dacă Elon Musk și ai lui chiar reușesc să-și pună ideile în aplicare. Poate cea mai vie dintre laturile narațiunii este controversa legată de transformarea reliefului de pe Marte – unii îl vor neatins, pentru caracterul său aparte, alții îl vor asemeni celui de pe Pământ. N-am avut încotro decât să le dau dreptate și unora, și altora.
The Drowned World – într-o lume postapocaliptică, temperaturile și nivelul mării au crescut atât de mult, încât uscatul și civilizația clădită pe el au fost aproape anihilate. Doar pe ici, pe colo, mai supraviețuiesc oaze de civilizație, și acelea șubrede, cu membri ajunși la capătul puterilor, fizice și psihice. Scrisă la persoana I, cartea reprezintă prea puțin o aventură în genul exagerat de hulitului film Waterworld al lui Kevin Costner, fiind mai degrabă deznădăjduita căutare a sensului într-o lume care nu-l mai are, precum și disoluția umanității și întoarcerea la barbarie și superstiții, ceva asemănător cu Lord of the Flies al lui William Golding. Proza lui J.G Ballard este la fel de luxuriantă precum jungla care a năpădit fâșiile de uscat cruțate de apă, e pitorească, dar nu facil de citit. De menționat că scenariul acestui coșmar e scris înainte ca termenul de ”încălzire globală” să devină atât de răspândit. Iar acum o poveste personală simpatică: de acest roman mă leagă și amintirea faptului de a fi avut în mână cea mai scumpă carte care mi-a ieșit în cale vreodată; eram la faimoasa librărie Shakespeare&Co. din Paris, și am văzut titlul undeva la îndemână, într-o vitrină. L-am luat, l-am întors și am văzut o sumă în Euro care eram compusă din patru cifre (1, 5 și doi de 0). Crezând că e o greșeală, m-am adresat celui de la casă, care mi-a spus că e o ediție princeps a cărții. Am pus-o cu grijă la loc și am cumpărat cu 5 Euro Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Celine.
Downbelow Station – un roman monumental, veritabil Război și pace în spațiu. Într-un viitor îndepărtat, omenirea s-a extins într-o mulțime de galaxii, însă coloniile refuză să mai recunoască autoritatea Pământului, de unde și o conflagrație cu ample ramificații. Undeva la fruntariile dintre combatanți se găsește stația orbitală eponimă, care încearcă să-și păstreze neutralitatea și independența. Lucru deloc ușor, deoarece are o poziție strategică, iar ambele părți au pus ochii pe ea. Autoarea C. J. Cherryh își acordă timp pentru a construi lumea în care se desfășoară această veritabilă epopee, iar rezultatul este că avem personaje numeroase, bine reliefate, precum și conflicte veridice. Există un asteroid care poartă numele 77185 Cherryh, iar astronomii care i l-au acordat și-au argumentat decizia astfel – Ne-a provocat să privim către stele, imaginând moduri în care omenirea ar putea ajunge să trăiască printre ele. Perfect de acord.
