Pentru mine, Eurovision-ul este un spectacol foarte agreabil. Are numeroase momente de umor involuntar, create de interpretii mai putin inspirati si de coregrafiile unele mai hilare decat altele, alimenteaza placerea chibitatului si a pronosticurile si, nu in ultimul rand, unele melodii castigatoare chiar merita ascultate si peste ani.

Nu ma nascusem pe vremea cand cei de la ABBA au castigat cu Waterloo, dar nu puteam ocoli ilustrul exemplu al acestei superbe formatii.

De cei de la Secret Garden nu prea imi aduc aminte, pentru ca de-abia facusem ochi pe vremea aia, dar am reascultat-o la un moment dat si m-a fermecat.

In privinta sarboaicei a carei infatisare ambigua e compensata de frumusetea vocii, ma pot mandri ca am mizat pe ea la competitia din acel an si nu m-am inselat.

Aveti aici prototipul melodiei cu care sunt sigur ca am reusi sa aducem acest mult ravnit trofeu si in Romania.