Cuceriri SF (26)

Iată că am mai lăsat mintea să zburde pe alte patru tărâmuri SF:

At the Mountains of Madness – una dintre creațiile importante ale bunicului genului horror, H.P. Lovecraft. Așa cum ne-a obișnuit părintele lui Chtulu, povestea este spusă din perspectiva unui narator traumatizat, care relatează o expediție în Antarctica, în care sunt descoperite vestigiile ciclopice ale unei civilizații străvechi. Sunt momente când scriitorul vrea să potențeze tensiunea artificial, dar arhitectura locurilor și acumularea descoperirilor sunt bine construite din condei. Un roman cu valoare mai degrabă de artefact al începuturilor genului SF, dar încă important, totuși.

Children of Dune – cea de-a treia carte din universul plăsmuit de Frank Herbert și cea mai încurcată din câte am apucat să citesc din această serie. Are multiple fire narative, care îi urmăresc pe gemenii Leto și Ghanima, copiii lui Paul Atreides, pe Alia, soră-sa, pe Lady Jessica, maică-sa, precum și pe alții care conspiră în fel și chip, încercând să atingă obiective care deseori sunt neclare chiar și personajelor. Dacă narațiunea ca întreg te obosește și nu îți mai pasă de la un punct de ea, scenele separate îi ies excelent lui Herbert. Multe dintre ele au o intensitate aproape dramaturgică și îți dau puterea să mergi mai departe cu lectura, așa cum un Fremen străbate lent, dar neabătut deșertul stăpânit de Shai-Hulud.

Deathworld – începutul acestui roman de Harry Harrison aduce cu savuroasele aventuri din The Stainless Steel Rat, însă continuare este mai gravă și mai cu tâlc. După ce acceptă provocarea de a da lovitura într-un cazino intergalactic, protagonistul, care deține și vagi abilități telepatice, ajunge pe o planetă atât de inospitalieră pentru oameni, încât mica societatea aciuată acolo e construită militărește în jurul unui singur scop – supraviețuirea. Fidel preceptelor ei, personajul principal începe să vadă dincolo de eternul conflict cu natura și să descopere că există o alternativă la această dușmănie din care cele două părți nu au decât de pierdut. Chiar dacă narațiunea se poticnește pe alocuri, mesajul rămâne relevant.

Dying Inside – una dintre plăcerile regulatelor mele incursiuni în lumea literaturii SF este să dezgrop cărți atât de bune, încât nu mai au nevoie să fie categorisite în aceste gen și pot fi prezentare fără opreliște oricărui cititor. Acest roman al lui Robert Silverberg întrunește toate condițiile, prin scriitură, atmosferă și emoție. Protagonistul este un telepat care își pierde treptat puterile. Acest proces al degradării este redat impecabil, atât stilistic, cât și ca metaforă a îmbătrânirii și tuturor micilor înfrângeri care îl însoțesc. În paralele, autorul ne prezintă și modul cum personajul principal și-a descoperit harul în copilărie, cum a învățat să îl utilizeze și să îl mascheze. Droguri, sex, deznădejde și alte trăiri ale decadei critice a anilor ’70 se regăsesc în roman, dar nu într-un mod care deprimă iremediabil. Dimpotrivă, sunt însoțite de multă compasiune și de o invitație de a privi înăuntru. Al nostru și al altora.

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)

Cuceriri SF (3)

Cuceriri SF (4)

Cuceriri SF (5)

Cuceriri SF (6)

Cuceriri SF (7)

Cuceriri SF (8)

Cuceriri SF (9)

Cuceriri SF (10)

Cuceriri SF (11)

Cuceriri SF (12)

Cuceriri SF (13)

Cuceriri SF (14)

Cuceriri SF (15)

Cuceriri SF (16)

Cuceriri SF (17)

Cuceriri SF (18)

Cuceriri SF (19)

Cuceriri SF (20)

Cuceriri SF (21)

Cuceriri SF (22)

Cuceriri SF (23)

Cuceriri SF – Ediție de Starcraft

Cuceriri SF (25)

Cuceriri SF (13)

Alte patru romane SF isi asteapta de ceva ocazia sa se arate in fata voastra prin prisma intelegerii mele:

Way Station – fara a fi impresionanta in sens absolut, cartea lui Clifford Simak se remarca prin scriitura care trece fara dificultate de la pagini de science-fiction pursange la descrieri reusite sau profunde meditatii asupra conditiei umane. Altminteri povestea soldatului din Razboiul Civil American, care este contactat de extraterestri si devine administratorul unei halte intergalactice, nu activeaza prea mult adrenalina si deschide cateva fire narative pe care le solutioneaza lapidar sau deloc. Interesant este si cum se poate extrage perceptia contemporana autorului asupra Razboiului Rece (cartea este aparuta in 1963) si a unui potential razboi nuclear si de a o compara cu creatii pe aceeasi tema (cum ar fi A Canticle for Leibowitz).

The Stainless Steel Rat – versiunea literara a unei povesti care pare plasmuita pentru marele ecran, avandu-l ca personaj central pe un escroc cu nume simpatic – James Bolivar diGriz – si maniere asemenea, care se vede nevoit sa colaboreze cu autoritatile si sa isi infrunte inteligenta cu una cel putin egala, dar mai lipsita de scrupule, a unei adversare de sex opus. Nu stiu daca e o intamplare ca numele acesteia este Angelina, dar duelul celor doi mi-aduce aminte de Mr. and Mrs. Smith; analogia cu lumea cinematografiei este inevitabila, deoarece actiunea are acea naivitate ingenioasa si fermecatoare a anilor ’60, foarte reconfortanta si agreabila, daca manifesti un pic de ingaduinta fata de modul cum autorul Harry Harrison imagineaza tehnologii si situatii fix pentru a-i sluji narativ. Persoana I ca mod a-l urmari pe protagonist a fost o alegere excelenta pentru fluiditatea lecturii.

Altered Carbon – daca romanul anterior era tributar filmelor anilor ’60, acesta mi-a reamintit pregnant de cele ale anilor ’90. Protagonistul are cam acelasi profil cu predecesorul, insa beneficiaza de o doza mai mare de cinism, fiind angajat de un bogatas, ca sa investigheze asasinarea acestuia din urma. Elementul cheie in universul imaginat de Richard K. Morgan este faptul ca oamenii nu mai pot muri in mod definitiv, deoarece constiintele lor sunt stocate intr-un disc amplasat undeva in zona cervicala (care, in prezent, nu ne ofera decat spondiloza) si pot fi transferate dintr-un corp intr-altul. Autorul exploateaza intens aceasta premisa, iar naratiunea astfel rezultata este intortocheata si beneficiaza de doze consistente de violenta, sex, locuri comune si umor. Ca si mai sus, naratiunea la persoana I a contribuit la adancimea la care m-am cufundat in lectura.

The Three-Body Problem – dupa cum poate ati observat, intotdeauna ultimul roman dintre cele patru pe care le prezint este cel care mi-a starnit cel mai aprig interesul, mi-a trezit cele mai vii emotii sau mi-a gadilat cel mai placut inteligenta. Acesta intruneste conditiile de mai sus, dar ofera si cateva argumente speciale. In primul rand, faptul ca un autor chinez – Cixin Liu – a elaborat o poveste de o asemenea complexitate ideatica si consistenta stiintifica este extraordinar, la fel de imbucurator fiind si entuziasmul cu care a fost primita pe toate meridianele lumii. In al doilea rand, am sesizat o  preocupare de a exorciza trecutul zbuciumat si plin de orori al perioadei maoiste, prezentandu-i sechelele ca factor ce influenteaza actiunea in mod decisiv. Nu in ultimul rand, am remarcat si un aspect care poate nu bucura pe multi, dar este o realitate: in carte, initiativa apartine personajelor chineze, iar europenii sau americanii (unii descrisi usor caricatural) sunt cooptati si partasi la amplul teatru de operatiuni ce se dezvaluie treptat, dar niciodata nu sunt pusi in prim-plan; eu, unul, vad in asta o expresie a ambitiei Chinei zilelor noastre de dobandi, daca nu intaietatea in lume, atunci un loc fruntas. Ce se intampla in roman e greu de rezumat in cateva cuvinte, o sa va spun doar ca se intampla si in trecut, si in prezent, si in planul real, si in cel virtual, si pe Pamant, si pe o planeta indepartata. Si mai pot sa va spun ceva: de-abia astept sa citesc continuarea!

Cuceriri SF

Cuceriri SF (2)

Cuceriri SF (3)

Cuceriri SF (4)

Cuceriri SF (5)

Cuceriri SF (6)

Cuceriri SF (7)

Cuceriri SF (8)

Cuceriri SF (9)

Cuceriri SF (10)

Cuceriri SF (11)

Cuceriri SF (12)