Cui dam Oscarul in 2018? – Call Me by Your Name

Brokeback Mountain a fost un film extraordinar.

La vie d’Adele a fost un film extraordinar.

Parada a fost un film extraordinar.

Moonlight a fost un film in regula.

Acestei ilustre serii de creatii ce trateaza chestiunea homosexualitatii i se adauga mai nou si Call Me by Your Name, pelicula nominalizata la patru premii Oscar anul acesta si care, va spun dintru inceput, m-a plictisit infiorator, in ciuda unor ocazionale calitati.

Un tanar aflat in vacanta de vara undeva intr-o localitate rurala din Italia are o aventura cu un tip mai mare, aflat si el tot acolo, pare-se intr-un fel de vizita de studiu.

Fiind vorba de dragoste, o sa ma pastrez in acest registru si o sa imi declar atractie platonica fata de modul in care anumite elemente ale culturii grecesti antice sunt aduse la viata in filmul regizat de Luca Guadagnino.

In primul rand, intriga este o recreere a unei practici frecvente in lumea lui Socrate, Pericle et comp., adica legatura dintre un adult („erastes”) si un adolescent („eromenos”). Aici ii avem interpretati de Armie Hammer si Timothée Chalamet, iar diferenta de impresie pe care mi-au produs-o cei doi este precum cea dintre veninul Hidrei din Lerna si ambrozia olimpiana.

Aratos in mod ostentativ, Hammer este de o pedanterie herculeana, iar pantalonasii scurti pe care ii poarta mai tot timpul nu sunt cel mai subtil mod de a ne fi sugerata orientarea-i sexuala. Beneficiaza, insa, de un moment memorabil, cand ascultandu-l pe Chalamet cantand la pian, isi compune o postura leit a unei sculpturi de Praxiteles, o alta tusa a antichitatii care mi-a facut interesul sa tresare putin.

De cealalta parte, Timothée Chalamet impresioneaza prin bogatia expresiva si prin maturitate in abordarea unui rol fara doar si poate complex. Figura si carliontii au ceva dintr-un efeb antic importalizat in bronz sau marmura, iar transformarea discreta din pustan fandosit in amant jucaus e intr-adevar demna de o nominalizare la Oscar.

Nominalizare care l-a ocolit, din pacate, pe Michael Stuhlbarg, simpatic si profund in rolul tatalui. Probabil au fost cativa pe care i-a pacalit falosenia lui Armie Hammer si care i-au dat voturile acestuia, in loc sa le acorde celui care chiar le merita.

Daca in Moonlight vedeam homosexualitatea proiectata pe fundalul zbaterilor claselor defavorizate din America, din Call Me by Your Name reiese ca in Italia anilor ’80 ai secolului trecut oamenii nu faceau decat sa stea, sa manance piersici, sa mimeze munca intelectuala, sa se scalde si sa copuleze cu barbati, femei sau alte regnuri.

Acest dolce far niente si lipsa unei actiuni propriu-zise mi-a indreptat atentia catre detaliile arhitecturale si naturale care compun cadrele acestui film. Si asa mi-am adus aminte si de o mare dragoste a mea, cea pentru Italia, acest dar al naturii si al istoriei pe care nu il voi putea niciodata descoperi indeajuns.

Reputatul James Ivory, cel care a adaptat materialul romanesc initial si i-a dat forma filmica, este favorit la categoria cel mai bun scenariu adaptat. Asta explica afirmatia cuiva care spunea ca, daca anul acesta la scenariu original e o bataie crancena, aici sufla vantul mediocritatii.

Call Me by Your Name vine prea tarziu in peisajul filmelor inchinate homosexualitatii, ca sa mai socheze pe cineva. Se pare ca unii sunt incantati, dar nu si mandea.

Urmatorul, va rog.

Dunkirk

Blade Runner 2049

Get Out!

Darkest Hour

Lady Bird

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Pentru cinefilii cu stomacul tare

Doubt-posterRecent, prin fata ochilor, mi-au trecut doua filme avand aceeasi tema, pe care o trateaza insa diferit.

Unul dintre acestea este Doubt. Intr-o scoala, preotul (Philip Seymor Hoffman), care este si profesor, este suspectat de o calugarita mai tanara (Amy Adams) ca a abuzat sexual de singurul elev de culoare din acea institutie, iar aceasta ii impartaseste temerile sale directoarei scolii, o calugarira severa, acra si tenace (Meryl Streep). Aceasta din urma se lanseaza intr-o campanie impotriva preotului, hotarata sa il indeparteze. Daca la inceput conflictul sta sub semnul echivocului si al acuzatiilor nerostite, in timp devine fatis.

Filmul are patru nominalizari la Oscar pentru interpretari si, daca asta nu va e suficient, aveti si laudele mele fara numar pentru modul cum fiecare actor, oricat de mica i-ar fi partitura, scoate maximul din fiecare replica si din fiecare prim plan. Cei pasionati de mimica au acum un studiu de caz sa le ajunga destul timp. Scenariul, fara a fi stralucit, sustine prestatiile distributiei si face din film unul care mai degraba impune respect, decat place in adevaratul sens al cuvantului.

Daca abuzul sexual e mai mult sugerat in Doubt, in Myterious Skin nu ii lipseste decat un pic sa fie explicit de-a dreptul. Filmul urmareste doua povesti paralele, care se vor uni intr-un final lamuritor. Pe de-o parte, avem evolutia unui tanar abuzat sexual in copilarie de antrenorul sau si care a ajuns sa se prostitueze, oferindu-se altor barbati. Pe de alta, avem povestea unui alt tanar, introvertit si convins ca in copilarie a fost rapit de extraterestri si care incearca sa afle raspunsul privitor la anumite goluri de memorie din acea perioada. Mysterious_Skin_poster

Daca latura asta a filmului e trista, dar suportabila, cealalta a pus la grea incercare chiar si pe cineva care a reusit sa vada detasat scene de amor intermasculin, gen Brokeback Mountain sau Milk. Daca vi se pare ca exagerez, imaginati-va un barbat seducand un baietel de 8 ani. Asa-i ca n-aveti antrenament pentru asta?

Nu va ascund ca putin a lipsit sa nu ma dau batut, numai ca scenariul filmului are perversa maiestrie de a lasa sa strabata din cand in cand firicele de umanitate autentice, care, ca si stropii de apa oferiti unui om supus torturii, il tin in viata, astfel incat supliciul poate continua pana la finalul de o frumusete sfasietoare.

Traseul de tarfa masculina al personajului lui Joseph Gordon-Levitt (care nu e cu nimic mai prejos decat oricine din Doubt) nu e doar un pretext pentru a ne provoca vizualizarea mentala a unor felatii sau sodomizari. Varietatea celor care ii solicita serviciile protagonistului reprezinta o incursiune extraordinara in abisul degenerarii umane.

Asa ca, daca aveti stomacul tare, va recomand Mysterious Skin. Va va smulge pleoapele si va va obliga sa priviti realitatea cruda.