Poate că nu vă plac jocurile video.

Poate că le detestați de-a dreptul.

Chiar și așa, alungați-vă un pic aversiunea față de această formă de divertisment și de artă (îmi asum termenul) când vine vorba de The Stanley Parable.

Această experiență virtuală de tip First Person (gândiți-vă la Half-Life 2 fără pușcoci), scrisă și realizată de Davey Wreden și William Pugh e echivalentul unui roman postmodern de cea mai bună calitate, pe care îl parcurgeți după cum vi-i voia.

Totul începe cam ca în Metamorfoza lui Kafka.

Stanley, lucrător obscur într-o organizație gigantică, descoperă într-o zi că toți colegii săi de la celelalte cubicule au dispărut, așa că pornește pe urmele lor.

În acest scop este sfătuit de un Narator nevăzut care îi descrie traseul, iar acesta este modul prin care primește instrucțiuni despre ce să facă și pe unde să o ia.

Instrucțiuni pe care Stanley poate alege să le urmeze sau nu.

Iar asta duce la diverse scenarii suprarealiste și macabre despre conformism, liber arbitru, predestinare, relația iluzie-realitate și alte concepte cu care își bat capul filosofii din antichitate și până în zilele noastre.

Și toate se reflectă în reacțiile Naratorului.

Te insultă, te ia cu frumosul, te ia la mișto, te compătimește, te detestă, te provoacă, te împinge spre neant.

Replicile sale sunt de o eleganță și o savoare a scriiturii care nu e întrecută decât de dicția și timbrul nemaipomenite ale actorului Kevan Brighting.

Numele acesta nu-mi spunea nimic, dar acum îl pun pe același plan cu un Michael Caine sau Morgan Freeman.

L-aș asculta recitându-mi rețete de clătite sau lista de cumpărături de Crăciun, orice, numai să-i aud vocea.

Nu e de lepădat nici vocea feminină a lui Lesley Staples, care apare doar în anumite momente, dar unele relevante, de care puteți avea parte, dacă Stanley urmează un anume traseu decizional.

Se spune că omenirea a apărut când a început să spună povești.

De acord, dar adaug un amendament:

Omenirea a apărut când a început să scrie povești și a găsit pe cineva care să le spună.

Naratorul.

Ce ne-am face fără el?