Umor avem, autostrăzi ne mai trebuie

Construirea sau, mai degrabă, neconstruirea autostrăzilor în România a trecut deja de domeniul istoriei recente și este deja parte din folclor.

Așa că nu am fost surprins, dar am fost încântat să descopăr Jocul autostrăzilor, produs autentic românesc, atât din punct de vedere al realizării, cât și al tematicii.

Așa cum îl arată și numele, jocul te pune în situația de a construi diverse autostrăzi, prin dobândirea cărților de joc aferente orașelor de pe traseu.

În funcție de numărul obținut la un zar, jucătorii se deplasează pe hartă cu pioni de diverse culori (în imaginea de mai sus, am încercat să redau apartenențele politice ale unor orașe mari din România), iar cărțile de autostradă se obțin în felul următor:

”Atacatorul” mizează cu o carte de sabotaj cu valoare negativă, iar ”apărătorul” (adică deținătorul cărții respective) ripostează, dacă poate, cu o carte sau mai multe de valoare pozitivă egală sau mai mare.

Aici e punctul în care Jocul autostrăzilor își vădește atât inteligență, cât și umorul.

Acele cărți au diverse valori și prezintă totodată evenimente și apucături arhicunoscute, care au subminat dezvoltarea României din 1989 încoace.

Le aveți în imaginea de mai jos și nu le-am ales așa doar pentru că acelea negative sunt mai distractive. Nu, pur și simplu sunt mai multe cărți cu valoare negativă, pentru că asta e situația în țărișoara noastră.

Dovada supremă a hazului de necaz care i-a animat pe creatorii jocului este valoarea atribuită promisiunilor electorale, după cum puteți vedea.

Însă, e tot atât de adevărat că uneori astfel de gogoși vândute electoratului fac diferența în alegeri.

Jocul autostrăzilor are marele merit că, printr-un mecanism ludic coerent, reușește să redea un tablou larg și sugestiv al unui fenomen economic, politic și social.

E clar, românii pot prinde pe oricine din urmă, în orice domeniu, inclusiv al jocurilor de societate.

Și o da Cel de Sus să avem și autostrăzi peste vreo câteva decenii.