Când am văzut prima dată afișul acestui concert al celor de la Filarmonica ”Oltenia” din Craiova, m-am frecat la ochi.

Mihai Teacă?

Nu e cel care, cântând din gură și la taragot, a câștigat la Vedeta populară, la egalitate cu Vlăduț Sărmaș, la capătul unui sezon remarcabil cu concurenți unul și unul?

Ce treabă are cu pianul?

M-am pus pe documentare și am aflat că are preocupări și, mai important, rezultate remarcabile cu instrumentul acesta prin toate colțurile lumii.

Intrigat peste poate, m-am făcut luntre și punte să ajung la spectacol, ca să încredințez că nu e vreun Mihai Teacă din Everything Everywhere All at Once.

Acum, că am fost acolo, m-am lămurit că el era, probabil din universul nostru, dar nedumerirea persistă.

În regulă, e înalt și bine făcut, dar, totuși, unde încape atâta talent multilateral dezvoltat într-un singur trup de om?

Mai ales că bucata muzicală pe care a avut-o de interpretat împreună cu orchestra filarmonicii a fost Concertul nr. 1 în Mi bemol major pentru pian și orchestră, S. 124 de Franz Liszt.

Același Liszt despre care se discută intens pe forumurile celor care practică pianul.

Voi cum vă descurcați cu bucata Cutare?

Mie mi se pare accesibilă, dar mă omoară Cutare 2.

Da, și pe mine.

Ș.a.m.d.

Pe Mihai Teacă nu l-a doborât Liszt, dimpotrivă l-a ridicat pe culmi de pasiune, care au răzbătut din modul emfatic în care apăsa claviatura și se asocia sonorității generale a orchestrei.

Ca și în cazul altor predecesori într-ale pianului, n-a scăpat fără să ne ofere două bisuri.

Pe lângă o plăcere auditivă, cea de-a doua parte a concertului Filarmonicii din Craiova mi-a prilejuit și una vizuală, cea de a contempla distincția dirijorului Emir Nuhanovic, din Bosnia și Herțegovina.

Figura, gesturile, costumația m-au întors în timp, în acel sfârșit de secol XIX și început de secol XX, perioadă pe care o idealizăm, dar pe care încă o considerăm etalon al eleganței aristocratice.

Și poate că nu e o întâmplare că a condus din memorie, fără vreo partitură ajutătoare, Simfonia nr. 8 în Sol major, op. 88 a lui Antonin Dvorak. O compoziție colorată, în care simțit unduiri orientale, tânguiri balcanice, dar și o atmosferă de bal vienez. Un melanj de culturi, precum meleagurile de provenință ale dirijorului, unde se îmbină atâtea culturi care, în ciuda tuturor vitregiilor, au învățat să trăiască împreună.

Prezența lui Emir Nuhanovic în Craiova marchează și debutul unei colaborări între Filarmonica Oltenia și Filarmonica din Sarajevo.

Așa, Craiova devine chiar o vedetă populară.

Nu doar în țară, ci și peste hotare.

Hai Craiova!

Imaginile sunt surprinse de liderul de selecții în ceea ce privește prezența la Filarmonica din Craiova, amicul Daniel Botea.