Dacă la ediția din 2025 a evenimentului Treasures of the East am participat mai degrabă fugitiv, anul acesta mi-am acordat mai mult timp și bine am făcut.

De menționat că și așa tot n-am apucat să ajung la atelierele tematice din timpului acestui festival gastronomic, însă am acumulat experiențe senzoriale (și culturale) pentru un an întreg (până la ediția din 2027).

Prima dintre incursiunile mele la Treasures of the East 2026 a avut loc în timpul expoziției generale de la Ramada Plaza Craiova, spațiu încăpător și adecvat pentru astfel de manifestări.

Intrat în marea sală m-am simțit din nou ca un Parpanghel pierdut în fericirea de a se vedea înconjurat de bucate care mai de care.

După ce am înghițit în sec, mi-am propus să nu pățesc precum măgarul lui Buridan și am procedat sistematic la degustări de de toate.

Dileme tot au fost.

Care zacuști au fost mai degrabă lunecătoare pe gâtlej.

Care tipuri de pâine făcută tradițional a evocat cel mai bine zilele de odinioară de la bunici.

Care vin le însoțit cel mai fălos?

Bineînțeles că nu i-am ocolit pe prietenii de la Eliada, cu măslinele lor care te trimit în epopeile lui Homer și cu uleiul care pare cântat de Odysseas Elytis.

De fapt, m-am surprins și pe mine când m-am încumetat să încerc niște produse din pește (care nu mi-e prieten gastronomic) și pomenindu-mă devorând cantități mari de crap afumat.

Iar dacă l-am văzut pe Charlie Ottley pe-acolo e semn că se întâmplă lucruri la Craiova care merită spuse în lumea largă.

Cea de-a doua sesiune de blagoslovire culinară a avut loc cu ocazia Zilei Naționale a Gastronomiei și a Vinului Românesc și s-a desfășurat la Restauratul Ellipse a aceluiși Ramada Plaza Craiova.

Tot ce este festin descris prin literatura românească și-a găsit materializare aici.

De regulă, mă ghidez după dictonul ”mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc”, dar acum am suspendat-o din motive de forță majoră.

Cum să nu iau din aperitivele care singure ar fi săturat un Pantagruel?

Sau din tochitură?

Sau din sarmale?

Sau din varza călită?

Sau chiar nițel păstrăv, că tot m-am reconciliat cu tagma ihtiologică?

Sau din alivenci?

Nota bene, toate udate de excelentele vinuri de la Sâmburești, în frunte cu deplin meritat premiatul Chateau Valvis Fetească Neagră, soiul acela care la loc de cinste în însăși panoplia de la Muzeul Vinului din Bordeaux.

N-a lipsit un moment de virtuozitate dansantă din partea unor membri ai ansamblului ”Maria Tînase”, iar eu, ghiftuit și fericit, am concluzionat:

E bine să iubești lumea toată.

Și cel mai bine e să începi cu ce te înconjoară.