Nu poti sa te apuci sa scrii despre boardgame-uri, fara sa faci o mica reverenta catre cel mai cunoscut dintre ele, Monopoly.
Dupa ce lucrurile au mai evoluat si s-a ajuns la jocuri care, de exemplu, recreeaza atmosfera celui De-al Doilea Razboi Mondial pe harti cat mesele, s-au gasit destui care sa strambe din nas la Monopoly, argumentand ca e simplut si mai mult de noroc.
Ceea ce este o nedreptate, pentru ca, desi hazardul are un rol important, batranul joc ofera totusi o experienta placuta si cu destule beneficii…
Citeste continuarea pe Teoria jocului.
L-am jucat prima oara inainte de ’89, la un prieten, care avea un Monopoly in… germana. Nu are rost sa spun ca nici unul dintre noi nu stia limba, asa ca am fost nevoiti sa ne facem un set de reguli. Din ce stiam, din ce trisam, din ce ne imaginam, a iesit pana la urma un joc destul de fain. Si acum mai am cand si cand chef de Monopoly, dar nu apuc sa iau unul.
Daca iti place Monopoly, poti sa intri pw site-ul pe care l-am indicat eu, ca sa vezi la ce nivel intelectual au ajuns astfel de jocuri in ziua de azi.