Un aspect pe care l-am observat la mai multe persoane, altminteri foarte tolerante, este neincrederea (ca sa nu spun aversiunea) fata de unguri. Nu ma refer la persoanele din Transilvania, unde situatia este mai delicata, pentru ca exista interactiuni permanente intre cele doua etnii, ci la concitadini de-ai mei din sudul Romaniei, unde urmasi de-ai lui Arpad nu vezi decat foarte rar.
Nu neg ca istoria relatiile dintre romani si unguri a fost incinsa de-a lungul istoriei, dar, inainte de a sari la concluzii, mi-am spus ca n-ar strica sa aflu mai multe despre cealalta parte. Un simplu exercitiu de toleranta, care ar fi salvat poate omenirea de la multe atrocitati.
Cartea lui Paul Lendvai, Ungurii, este un inceput foarte bun pentru a-ti cultiva aceasta toleranta. Maghiar de origine, dar fara excese nationaliste, autorul parcurge etapele clasice ale istoriei acestui popor, insa are o preocupare anume in a explica mentalitati pe care le vezi si azi si pentru a contura portrete de figuri reprezentative. Kossuth, Arpad, Matei Corvin au incetat a mai fi pentru mine personalitatile unilateral confectionate din manualele noastre clasice si au dobandit lumini si umbre.
Repet: lumini si umbre, nici serafism desantat, nici demonism acerb.
Cand am primit cartea, primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut capitolul despre acel episod din istorie, pe care ungurii si acum il deplang, iar romanii il considera fila cea mai glorioasa a secolului trecut: tratatul de Trianon. A fost o senzatie interesanta sa citesc o analiza lucida, fara accente partinitoare prea vizibile, explicand cum Romania a primit mai mult decat ar fi fost normal. O parte din mine a simtit imboldul revoltei, dar acea parte pe care vreau s-o vad crescand, a tolerantei, a preluat controlul, ajutata fiind si de o comparatie delicioasa cu pictura, pe care Paul Lendvai o preia la randu-i de la un alt specialist si pe care nu ma pot abtine sa nu o redau aici:
Inainte de prabusire, Ungaria semana cu un tablou de Kokoshka – culori diferite, un model de mare diversitate si complexitate, harta etnografica a Ungariei amputate aminteste mai curand de Modigliani – doar cateva nuante cromatice, sprafete clare, despartite unele de altele, ambiguitatile si suprapunerile sunt ca si eliminate.
A te expune la celalalt punct de vedere e un exercitiu de incercat, e clar.
P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru partea cealalta.