Mai deunăzi mă declaram uimit de precocitatea artistică și de imaginația Leonorei Carrington (1917-2011), materializată într-o suită superbă de personaje feminine fantastice.

Dar acelea încă păstrau legătura cu un univers, chiar și fictiv, recognoscibil.

Însă contribuția pe care Leonora Carrington a adus-o la imensa lume a artelor plastice este cea din perioada sa matură, după ce o serie de experiențe firești, dar și traumatizante, i-au împins psihicul spre o configurație care s-a manifestat în feluri pe care o să le numim suprarealiste, în lipsă de un termen mai bun.

Aveți mai jos câteva dintre creațiile sale de acest fel, pe care le-am suprins la expoziția dedicată britanicei la Musee du Luxembourg din Paris, iar parcurgîndu-le, veți fi siliți a recunoaște ce am recunoscut și eu:

Că neliniștesc și atrag într-un mod care se duce până în străfundurile subconștientului, unde adastă temerile și dorințele și demonii.