Am călătorit de curând într-o țară străină unde era căldură mare, monșer (literal vorbind), și m-am întors în patrie exact acum, când începe canicula și la noi.

În astfel de condiții, la cea mai recentă reuniune sibaritică a bloggerimii craiovene, cunoscută îndeobște drept Brânzeturi cum se… cuVin, am căutat fără rețineri răsfățul, răcorirea și relaxarea.

Și le-am găsit, aduse pe fâlfâit de aripi de Liliac și de prin putinile celor de la Delaco.

Asocierile de vin și brânză de la această ediție au fost clasice, începând de la un spumant la roșii gâlgâitoare, împerecheate cu brânzeturi cum se cade.

Și, deși coloratura mea bahică a devenit în ultimii ani convins rubinie, de data aceasta am fost sedus fără putință de asocierea Alb de Liliac Sauvignon Blanc și Riesling cu Brie Ile de France.

Da, știu, și Germania e atinsă de un val de căldură, dar Rieslingul n-a ezitat niciun moment să îmi evoce gustativ răcoarea dintr-o pădure teutonă, iar orice aspect acid năvalnic a fost temperat de Sauvignon Blanc cu tactu-i senzorial bineștiut.

Iar brânza Brie, care deține titlul de regină a produselor din domeniu în Franța, deși are atâtea vrednice competitoare, s-a mulat fără cusur pe nevoia mea de relaxare. Cu textura ei moale și mătăsoasă, s-a asociat vinului pe gâtlej ca o cremă de protecție solară, care, nevăzută, îți asigură confortul când ai mai mare nevoie de el.

Împerecherea Alb de Liliac și Brie a funcționat fără doar și poate și pentru că am fost găzduiți de Restaurantul Ardelenesc Oșanu din Craiova, cea mai bună ilustrare a ideii că românu’ e om primitor și adaptabil, iar călătorii culinari de peste mări și țări se integrează pe nesimțite gastronomiei neaoșe.

Povestitor din partea Cramei Liliac a fost vechiul amic Alexandru Zeca, al cărui zâmbet larg e ingredientul final al unei seri unde uiți de caniculă și politică.

Nu știu dacă om avea anticipate, dar noi am votat deja după cum ne-a dus gustul.

Credit foto: Daniel Botea, nelipsitul.