Niste ageamii

Evenimentele din Bucuresti sunt marcante si ingrijoratoare, dar nu am de gand sa scriu despre ele, pentru ca s-au spus deja multe si am convingerea deplina ca nu as mai putea adauga ceva semnificativ.

Ce as vrea insa sa subliniez este diletantismul cu care asa zisii oameni politici au tratat acest moment. Deja evenimentele au evoluat spre masuri drastice, dar acum cateva ore, cand situatia mai avea un dram de calm, se puteau intreprinde niste miscari care ar fi rupt gura satului planetar la propriu.

Imaginati-va ori pe presedintele Basescu, ori pe unul dintre liderii opozitiei Crin Antonescu/Victor Ponta mergand in apropierea protestatarilor (evident, cu acoperisurile blocurilor intesate de lunetisti) si declamand urmatoarele:

Traian Basescu: (pe o scena, cu portavoce in mana): Dragi compatrioti, ma urati, stiu. Ma urati pentru pensiile si salariile taiate, pentru instabilitatea tarii si pentru saracia care a cuprins-o. Va simt nemultumirea, supararea, ura. Dar nu va lasati prada lor. Nu distrugeti ceea ce este al vostru, doar pentru ca simtiti imboldul lor.

Cei care protesteaza au acest drept si oricat m-ati uri, eu il voi apara cu toata fiinta, dar cei care se dedau la violente sa stie ca institutiile statului, oricat de hulite ar fi, isi vor face datoria si ii vor apara pe cetatenii respectabili ai acestei tari si bunurile lor.

Crin Antonescu/ Victor Ponta (pe o scena, cu portavoce in mana; pot fi chiar amandoi si si-l trec unul altuia): Dragi romani, sunt(em) aici alaturi de voi ca sa protestam impotriva coruptiei desantate pe care presedintele, premierul si toata clica lor au introdus-o in toate sectoarele vietii publice. Dar nu suntem aici ca sa incalcam legea, sa distrugem sau sa ii indemnam pe altii sa distruga. Si va rugam ca nici voi sa nu va lasati atrasi in acest iures al dezordinii care ne face rau tuturor.

Aveti o arma mult mai puternica decat pietrele de caldaram si sticlele incendiare; peste doar cateva luni va veti prezenta la vot si veti pedepsi coruptia, nesimtirea si incompetenta actualei guvernari. Iar cei care simt ca nemultumirea legitima a altora e doar un prilej sa distruga si sa semene haos sa stie, ca si daca vor contribui la caderea acestui regim, mana legii ii va ajunge, oriunde ar fi.

E multa demagogie in ce mi-as fi dorit eu, dar macar am fi stiut ca politicienii nostri au stil si grandoare; in schimb, de vreo trei zile incoace, toti se fac ca ploua si asteapta sa inceapa saptamana de lucru de parca ocaziile de a da lovitura ar avea vreun orar fix sau se uita la televizor si asteapta sa intervina telefonic (!), ca sa ia de aialalti.

Si cand ma gandesc ca pe unii dintre ageamii astia trebuie sa ii votez, aproape ca ma enervez :).

Fiti salvatorii lor!

Fiti salvatorii lor! este o expozitie de pictura cu scop caritabil care se va desfasura in perioada 10 ianuarie – 10 februarie in foaierul Filarmonicii Oltenia. Organizatorii (Lions Club Craiova, Cenaclul „Constantin Brancusi” si Filarmonica Oltenia) intentioneaza sa vanda tablourile expuse pentru a cumpara aparate si teste pentru 60 de copii diabetici, insulinodependenti, aflati in posibilitatea de a se trata.

A cumpara un tablou nu este la indemana oricui, dar permiteti-mi sa va prezint o strategie mentala care ar putea sa va convinga, totusi, ca nu este atat de greu.

Un unchi foarte drag mie avea obiceiul ca, de pilda cand sora mea ii prezenta incantata vreo bluza noua pe care si-o cumparase, sa calculeze cate paini ar fi putut sa ia cu banii cheltuiti pe respectivul articol vestimentar. Rezultatele erau descumpanitoare si, nu o data, sora mea a inceput sa simta indoieli ca ar fi facut intr-adevar o miscare comerciala reusita. Convingerea in intelepciunea simpla, dar patrunzatoare a unchiului meu mi-a fost intarita cand am citit pe un site de psihologie foarte solid exact despre aceeasi manevra ca fiind una foarte de efect pentru o mai buna gestionare a finantelor personale.

Ii invit acum pe  fumatori ca, aflandu-se in fata unui tablou din cadrul acestei expozitii caritabile, sa aplice aceasta strategie mentala, dar un pic invers: sa calculeze de cate pachete de tigari ar trebui sa se lipseasca pentru a-l cumpara si a contribui la sanatatea unor copii bolnavi de diabet, dar si la a lor.

Busola in cariera

Pe Luci il stiu de cand eram amandoi mult mai tineri si bateam mingea in fata blocului si pe tapsanul cu iarba de odinioara, inlocuit acum de fastfood-ul ala globalizator. De aceea, nu mica mi-a fost surpriza si placerea sa primesc un mail de la el, in care, in calitate de reprezentant in Craiova al asociatiei LIDERJUST, ma invita pe un ton foarte formal sa particip si sa promovez, prin intermediul blogului, conferinta Despre valori in cariera ta!, care va deschide programul Busola in cariera.

Ce m-a magulit intens a fost ca, printre destinatarii mail-ului am vazut si adrese ale unor institutii media consacrate; carevasazica, Luci, ca membru al celei de-a treia puteri in stat interactioneaza cu mine, a patra :). Nu pot sa nu-i dau satisfactie in atare conditii, imi zic.

Ca urmare, va invit si eu sa va duceti la conferina Despre valori in cariera ta!, care deschide proiectul Busola in cariera, program de orientare profesionala pentru studentii de la facultatile de drept. Conferinta va avea loc luni, 14 noiembrie 2011, incepand cu ora 13.30, in sala I.D. Sarbu a Teatrului National din Craiova. Printre vorbitori se vor afla membri de marca ai breslei magistrato-avocatesti, iar eu va rog din suflet pe voi, studentii care veti participa, sa nu ii iertati de intrebari incomode, dar puse cu bun simt.

Mai multe despre acest proiect si organizatorii lui gasiti aici.

Sa privim pictura! (LXI)

Iarna in Ardeal

V-am obisnuit ca pe acest blog sa apara picturi celebre ale unor artisti mari, foarte mari si extraordinar de mari. Toti consacrati.

De data aceasta voi proceda altfel. Va voi prezenta cateva lucrari pe care, probabil, nu le stiti, pentru ca apartin unei persoane din Craiova care, si asta ii face meritele si mai mari, nu e pictorita de meserie.

Marinela Stanciu e nevasta, mama de doua fete, manager de firma de turism si practica Aikido cu destula consecventa. Printre toate aceste activitati secatoare de energie, a mai gasit timp si inspiratie sa realizeze o consistenta expozitie de pictura, intitulata Aniversare in culori, al carei vernisaj a avut loc pe 7 octombrie si pe care o mai puteti admira pana la inceputul lui noiembrie la galeria „CROMATIC” a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Dolj (Str. Alexandru Macedonski, nr. 28 – nu-i greu de gasit, nici chiar pentru cei care nu sunt din Craiova :P).

Din punct de vedere artistic, am fost destule picturi care m-au indreptatit sa o cred pe Marinela drept urmasa a fovistilor, prin taria culorilor si prin indrazneala contextului in care au fost folosite.

Sa luam, de pilda, pictura de mai jos: Manastirea dintr-un lemn este un loc al serenitatii si al linistii. Asa ca alegerea unor tonuri un pic violente e inedita si periculoasa, cu o exceptie: sa iti iasa. Iar Marinelei i-a iesit, iar impresia asta este dincolo de faptul ca o cunosc si ca ne intelegem foarte bine (daca ajungeti sa discutati cu ea, va va spune ca n-am iertat-o de niste observatii). Tabloul ei mi-a trezit ceva in interior, nu-mi dau seama ce, poate surpriza, poate deranj, dar cert e ca a bifat misiunea de capatai a unei lucrari artistice.

Interesant e ca personalitatea dinamica a Marinelei (din nou, daca ajungeti sa o cunoasteti, o sa vedeti ce si cum) s-a retras uneori in spatii materiale si spirituale mai calme, in care intensitatea culorilor s-a mai estompat, dar fara a pierde, insa, din efectul asupra privitorului. Casa de la Fauresti a balansat agitatia Apusului la Manastirea dintr-un lemn cu un strop de liniste.

Apus la Manastirea dintr-un lemn

Casa la Fauresti

Mergeti deci la expozitia Marinelei Stanciu si priviti pictura! 🙂

In vizita la bere

Cei de la  Heineken Craiova mi-au facut favoarea sa ma considere membru al presei si, impreuna cu reprezentanti ai acestei nobile bresle si cu jurnalisti informali indeobste cunoscuti sub numele de bloggeri, vineri, pe 2 septembrie (nota bene!, nu sambata, 3 septembrie, cand s-a bulucit toata craiovenimea in speranta ca va bea moca) am avut parte de o vizita in fabrica de vise, pardon, bere.

Experienta a fost excelenta din toate punctele de vedere. Ni s-a explicat pe indelete cum se face berea, de la boaba pana la licoare, am descoperit cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata, am schimbat sicane inofensive cu amicii blogosferici Freaktuning, Nebunia, Neydamn, Dan si Flori, m-am minunat de ce preferinte in materie de bere au fetele de la Gazeta de Sud, am ras si, bineinteles, am gustat obiectul muncii.

La sectia de degustare am fost foarte curios sa aflu cum sunt selectati cei care au misia sa semnaleze defectele produselor, iar interesul pur intelectual mi-a fost privit cu suspiciunea ca as cauta o slujba cu jumatate de norma.

Ospitalitatea celor de la Heineken si compania foarte agreabila in care ma aflam conturasera deja o experienta placuta, dar sectia de imbuteliere m-a dat gata. Pe langa spectacolul impresionant in sine al liniilor care se intretaie si se suprapun si functioneaza cu o ritmicitate neomeneasca, mintea mea a inceput sa gaseasca analogii de tot felul: n-am putut sa nu-mi aduc aminte de puii din Baraka sau de giumbuslucurile lui Charlie Chaplin din Modern Times, iar zgomotul cadentat, aproape asurzitor, dar, paradoxal, nu neplacut, din aceasta sectie m-a dus cu gandul la marsul unei armate. Unde mai pui ca masinaria imensa de la final, care infasura paletii in folie, parea rupta direct din reactorul vreunei Death Star.

Am sa va spun concluzia acestei vizite in engleza, pentru ca asa e si citatul pe care il parafrazeaza: Sometimes, big is beautiful.

Daca vreti un fel de Rashomon al berii, cititi ce au scris si Nebunia, Neydamn sau Dan/Flori.

Un semnal de alarma!

In timp, mi-am dat seama ca, daca nu vrei sa fii deprimat, e indicat sa nu citesti stirile. Dar nu pot fi deconectat de la realitatea inconjuratoare, chit ca asta inseamna doar sa survolez titlurile.

Am un sistem defensiv psihic bunicel, asa ca rezist la stiri despre criza mondiala, o posibila criza alimentara si altele, dar ieri, in Gazeta de Sud, am dat peste una care mi-a dat fiori.

Pe scurt, bulgarii vor sa construiasca un depozit de deseuri radioactive la Radiana, la cativa kilometri de granita cu Romania, iar, in perspectiva, inca o centrala nucleara la Belene, de asemenea aproape de granita cu Romania. Mai multe detalii aveti aici, iar despre potentialul impact asupra zonei, aici.

Localitati ca Bechet, Dabuleni, Bistret, Goicea ar putea fi direct afectate de radiatiile emanate de acolo si nu-mi fac iluzii ca eu, in Craiova, as fi cumva ferit de ele, la fel cum oricine din sudul Romaniei nu s-ar mai simti in siguranta.

De asemenea, fara a fi lipsit de respect fata de o natie vecina, am dubii ca bulgarii au atata experienta incat sa realizeze un proiect care sa nu prezinte niciun fel de pericol. Si, oricum, dupa dezastrul de la Fukushima, pe care il stim cu totii, energia nuclera nu mai inspira siguranta nimanui.

Un fapt care ma intriga si ma nelinisteste este ca nu am vazut aceasta stire in instiutiile de presa de nivel national, pentru ca o stire de astfel de gravitate nu poate interesa doar Doljul si judetele limitrofe.

In perspectiva dezbaterii publice care trebuie sa urmeze si a deciziei pe care autoritatile romane trebuie sa o ia, adica de a se opune, va rog staruitor sa trimiteti mail-uri, notificari sau orice altceva catre institutiile de mediu si cele cu atributii in domeniu, pentru a a-i convinge pe bulgari sa mute aceste pericole pentru viata oamenilor departe de granitele Romaniei sau chiar sa renunte la idee.

Pentru cei din Dolj aveti aceasta adresa de mail – office@arpmdj.anpm.ro – la care puteti trimite un mail pentru a exprima opozitia, dar nu va limitati numai la asta.

Faceti tot ce va sta in putinta pentru a raspandi stirea si a contribui la eliminarea unui pericol pentru noi toti!

Cinematografele se mai si nasc

Imi aduc aminte cu parere de rau de cinematograful Jean Negulescu din Craiova (pe care, cu genul de afectiune pe care o ai fata de un copil idiot, il numeam Jegulescu), pentru ca acolo, in acea sala insalubra, am vizionat niste filme extraordinare: Dancer in the Dark, In the Mood for Love, Men in Black sau marile productii romanesti de pe vremea lui Ceausescu (singurul regret fiind ca am vazut acea mizerie infecta numita De ce trag clopotele, Mitica?).

Cat despre celelalte sali de cinema, imi vine in minte un citat de George Bernard Shaw pe care sper sa il redau cum trebuie: Shakespeare a murit, Oscar Wilde a murit si nici eu nu ma simt prea bine.

In atare conditii, lansarea unui astfel de stabiliment, chiar si cu tendinte mai elitiste, este de salutat si incurajat. Este exact ce au facut cei de la Centrul Pentru Cultura Contemporana „Club Electro Putere” care vor pune pe roate, sau mai bine zis, pe role, CEP Cinema, o inititativa de cinematograf alternativ, non-profit.

Ca sa va faceti o idee despre ce au in cap realizatorii acestui proiect, iata un fragment din comunicatul lor de presa:

Proiectul incurajeaza productiile non-occidentale, filmele cu o latura comerciala cat mai redusa, filmele independente, produse cu un buget mic si mediu, de catre regizori tineri, atat autohtoni, cat si straini. Sunt promovate in special scurt-metrajele, filmul de arta, filmele documentare, experimentale si de animatie.

Cinema-ul va organiza seri tematice – acestea vor include, pe langa proiectiile de film, dezbateri cu publicul pe diverse teme, moderate de specialisti in domeniile in cauza, dar si interactiuni intre spectatori si regizorii invitati.

Lansarea acestui cinematograf alternativ in Craiova va avea loc vineri, 6 mai, la ora 19:00, la Clubul Electro Putere, Strada Calea Bucuresti, 56. Daca veti rata evenimentul de deschidere, cum probabil mi se va intampla mie, nu va intristati, realizatorii intentioneaza sa deruleze proiectul bilunar.

Mai multe detalii aveti aici.

Cat de important e sa fii punctual?

Concursul initiat de magazinul de ceasuri Watchshop.ro in colaborare cu Blog Awards si cu Blogatu avea mai multe teme, dar cea din titlu m-a pus intr-adevar pe ganduri si cred ca am dat de capat acestei probleme folosind un rationament jumatate matematic, jumatate psihologic.

Sa zicem ca la o intalnire de afaceri poti ajunge in trei feluri: mai devreme, la fix sau mai tarziu.

Sa zicem, de asemenea, ca atitudinea celui cu care te intalnesti poate fi: binevoitoare, neutra sau ostila.

Acum sa combinam cele doua randuri de date, sa vedem ce iese.

Daca la binevoitor te duci mai devreme, te va intampina zambitor, isi va cere scuze ca inca nu a terminat intalnirea precedenta si te va pofti intr-un fotoliu confortabil, impreuna cu o cafea aburinda. Daca ajungi la fix, vei incepe imediat discutia si, cum deja ai un capital de incredere din partea lui, afacerea e ca si incheiata. Daca, insa, ajungi mai tarziu decat era planificat, acest capital se poate epuiza instant, iar partenerul de discutie va deveni neutru, sa zicem, si va fi nevoie de eforturi de persuasiune duble, daca vrei sa rezolvi ceva.

Sa vedem cum e cu neutrul. Daca ajungi mai devreme, iti transmite prin secretara sa astepti pana termina ce are de facut (poate ca in minte iti da o bila alba, daca ai noroc). Daca ajungi la fix, te angajezi in negociere si totul va depinde de tine si de consistenta mesajului tau. Daca ajungi mai tarziu, l-ai cam pierdut de musteriu pentru ca, sa fim sinceri, cine ar vrea sa faca afaceri cu o persoana care nu catadicseste sa respecte o amarata de ora de intalnire?

Sa ne aplecam acum asupra ostilului. Daca ajungi mai devreme, o sa-si imagineze ca esti disperat si o sa se joace cu tine inainte sa te refuze brutal. Daca ajungi la timp, incerci sa il convingi pana iti dai seama ca e in van. Daca intarzii, vei primi o usa in nas.

Ce nu trebuie sa pierdem din vedere e ca nu intotdeauna atitudinea viitorului interlocutor este clara, asa ca, daca facem o socoteala simpla a ideilor de mai sus, cea mai buna cale de a reduce (niciodata elimina) riscul unei intalniri esuate este sa fim punctuali.

Cum reusim? Bunul simt e de baza, dar si un produs din categoria Ceasuri Casio poate fi de folos :).

Despre idei

Cei de la Metropotam, organizatorii Roblogfest, pentru care, apropo, am uitat sa va multumesc, mi-au luat un interviu in calitate de blogger cinefil.

Intrebarile m-au pus in situatia de a-mi radiografia motivatia si principiile care ma ghideaza in munca pe care o depun cu blogul pe care va aflati acum.

In plus, am avut ocazia sa promovez Craiova, orasul in care imi fac veacul, asa ca voi, concitadinii, aveti motive de mandrie, iar restul, aveti parte si de o alta imagine decat cea a interlopilor care se hacuiesc in plina zi.

Sa cititi bine! 🙂

Am ajuns in finala Roblogfest!

Inainte de toate, o povestioara care imi place tare mult:

Benjamin Disraeli, marele om politic englez din secolul al XIX-lea, se afla in campanie electorala intr-un sat recunoscut ca nu prea simpatiza cu partidul sau. Incercand sa ia cuvantul in fata unui mic grup de potentiali alegatori, se vede intrerupt brutal de unul dintre acestia:

– Mai bine l-as vota pe dracu’!

Imperturbabil si cu un zambet fermecator, Disraeli ii raspunde:

– Va inteleg perfect, dar, daca, totusi, favoritul dumneavoastra, dracul, s-ar retrage din cursa, pot conta pe votul dumneavoastra?

Departe de mine gandul de a face vreo comparatie diavoleasca. N-am vrut decat sa ma smulg un zambet, in speranta ca asa veti accepta mai usor sa imi acordati votul vostru in faza finala a concursului Roblogfest, la sectiunea Blog de filme.

Partea putin spinoasa este ca va fi nevoie sa va faceti un cont, cu toate completarile de campuri si activatul din mail pe care le stiti din alte parti. Operatiunea n-ar trebui sa dureze mai mult de 5 minute, dar, daca intampinati dificultati si se incarca prea greu, inseamna ca mai sunt si alti sustinatori zelosi care s-au repezit sa-si voteze favoritii; cel mai bun lucru ar fi sa reveniti mai tarziu.

Sa va inregistrati bine! 🙂