Wicked a fost o revelație multiplă pentru mine.
Nu doar că nu eram familiar cu versiunea revizionistă a poveștii celei nemuritoare a Vrăjitorului din Oz (explic geneza ei aici), dar am și descoperit un film care a concurat cu mult tupeu împotriva lui Dune – Part Two la tot ce a însemnat realizare tehnică, precum și pe o Ariana Grande cu abilități actoricești mult peste dosarul mental pe care i-l construisem.
Wicked – For Good este continuarea organică a acestei narațiuni, dar are o sarcină ingrată.
Nu mai beneficiază de prezumția de prospețime a predecesorului și are de înnodat toate firele cu producția legendară din 1939, păstrând în același timp răstălmăcirea lor.
De aici virajele bruște și prea puțin explicate pe care le ia acțiunea în anumite momente și aerul că acest film a fost făcut pe fugă.
Regia lui John M. Chu este la fel de competentă, dar ne oferă mult mai puține secvențe de grație colorată, cele mai multe numere muzicale fiind melancolice, în ton, ce-i drept, cu evoluțiile psihologice ale personajelor.
Cu toată scăderea de ritm generală din Wicked – For Good, interpretările rămân de la solide în sus.
Cynthia Erivo cântă cu stil și redă mulțumitor dilema de imagine (fată bună în adâncul sufletului vs. imagine de cotoroanță) pe care o are de gestionat, însă numai un puseu de corectitudine politică o poate duce din nou în rândul nominalizatelor la Oscar la anul.
Șansa ei ar fi să vină în tandem cu Ariana Grande, care adăugă la toate lucrurile strălucitoare din ipostaza anterioară alte și alte trăiri.
E acea persoană care trăiește într-o bulă, îi place acolo, dar bula e fragilă, iar adevărul se strecoară înăuntrul existenței ei idilice și nu îi dă pace.
Asta generează momente de cumpănă, așa că nu mă sfiesc să spun că, spre deosebire de Wicked cel dintâi, aici cele mai bune momente ale sale sunt când nu cântă, nu vorbește, ci pur și simplu e furată de gânduri.
Din restul distribuției îi remarcăm pe aceeași Jeff Goldblum drept escrocul Vrăjitor din Oz și pe Michelle Yeoh, care e acea eminență cenușie care caracterizează structurile de putere cu tentă autoritară din toate timpurile și toate universurile, reale sau imaginare.
Împins de influența înaintașului de acum un an, probabil că Wicked – For Good se va găsi la masa nominalizaților de la anul, la cel mai bun film, la câteva categorii tehnice și (aici e și dorință, nu doar pronostic) și cea mai bună actriță în rol secundar, prin Ariana Grande, Glinda cea drăgălașă și superficială, care are următorul schimb de replici cu Elaphaba cea obositor de virtuoasă:
Glinda: Sunt persoană publică acum, oamenii așteaptă de la mine să…
Elaphaba: Să minți?
Glinda: Să îi încurajez.
