Se făcea că urmăream un documentar despre Angkor Wat, colosalul complex de temple din Cambogia, și, cu referire la arta sculpturală, am auzit o sintagmă care îmi stăruie în minte de atunci – ”zâmbetul khmer”.

Urmărind mai cu atenție imaginile și, documentându-mă în privința altora, am conchis că e, într-adevăr, un zâmbet aparte.

E enigmatic.

E trist.

E senin.

E discret.

E liniștitor.

De plenitudinea acestei metafore a zâmbetului khmer am avut ocazia să mă conving vizitând o expoziție superbă de la Musee Guimet din Paris, dedicată artei bronzului în perioada de apogeu a culturii khmere și beneficiind de artefacte care nu mai părăsiseră până atunci ținuturile de baștină.

Am fost sedus imediat de multitudinea avatarurilor acestui zâmbet khmer, iar mai jos le aveți pe doar câteva dintre ele.