Cartile sunt prieteni reci, dar siguri si intelepti:
Musicophilia – o carte a neurologului cu excelente abilitati de povestitor, Oliver Sacks, despre muzica si creier, asa cum o arata subtitlul. As numi-o, mai degraba, despre muzica din creier, pentru ca nu este despre aceasta arta, ci despre cum o percepe materia noastra cenusie si ce distorsiuni uluitoare pot suferi unii oameni in aceasta privinta. Mestesugul autorului de a-si alege cuvintele si a descrie personaje nu salveaza lucrarea de pacatul repetitivitatii: dupa doua sau trei capitole, stii ca va urma inca unul despre o alta afectiune neurologica si parca nu te mai intereseaza asa mult.
Istoria arogantei – sub acest titlu inselator de atragator, Luigi Zoja realizeaza mai degraba un eseu asupra conceptului de hubris (sau hybris), adica exagerarea, insolenta, lacomia care ii pierd pe oameni si duc la ruina societatilor. Antichitatea greaca, sursa a ideii, e materia sa prima de studiu, iar perioadele care i-au urmat sunt tratate mult mai lapidar. Impresioneaza, totusi, eruditia autorului si usurinta in a opera cu multiple referinte mitologice, politice si filosofice, prezentate intr-un stil academic, dar lejer. Profesia de psihanalist il ajuta sa confere noi dimensiuni unor legendele ale Olimpului pe care le priveam pana acum doar ca pe niste povesti fascinante.
Staring at the Sun – initial as descrie aceasta carte drept una despre moarte, insa cred ca i-as face o nedreptate lui Irvin D. Yalom fiind atat de succinto-macabru in exprimare, asa ca o sa imi nuantez spusele. Lucrarea este o ampla dezbatere asupra sfarsitului biologic uman si despre o existenta implinita in conditiile constientizarii acestui sfarsit. Prima jumatate e impecabila din punct de vedere al structurii si coerentei ideilor, chiar daca unele sunt discutabile, iar Yalom insista cam prea mult asupra propriilor succese ca psihanalist. In a doua parte a cartii, autorul isi aplica unul dintre precepte, adica isi pune propria persoana in joc, dezvaluindu-si propriile temeri, angoase si experiente legate de moarte; lectura nu mai e atat de instructiva, dar este mai intima, iar personajele care ii populeaza amintirile sunt conturate cu un condei de scriitor veritabil. Parcurgand chiar acele randuri, am desprins si concluzia: cata vreme staruim in amintirea cuiva, suntem nemuritori.
Non-fictiuni pe care le-am citit
Non-fictiuni pe care le-am citit (2)
Non-fictiuni pe care le-am citit (3)
Non-fictiuni pe care le-am citit (4)
Non-fictiuni pe care le-am citit (5)
Non-fictiuni pe care le-am citit (6)
Non-fictiuni pe care le-am citit (7)
Non-fictiuni pe care le-am citit (8)
Non-fictiune pe care le-am citit (9)
Non-fictiuni pe care le-am citit (10)
Non-fictiuni pe care le-am citit (11)
Non-fictiuni pe care le-am citit (12)
Non-fictiuni pe care le-am citit (13)
Non-fictiuni pe care le-am citit (14)
Non-fictiuni pe care le-am citit (15)