Chiar dacă vă interesează cursa Oscarurilor, sunt șanse destul de reduse să vă fie familiar acest titlu, deoarece aparține unei categorii (Documentar scurt) care ne atrage atenția la fel de puțin precum însuși subiectul lui – oamenii străzii.
În patruzeci de minute, ni se oferă o panoramă ușor dezlânată, dar totuși dureroasă, a unui fenomen care în orașele Los Angeles sau San Francisco a atins dimensiuni uluitoare.
Realizatorii Pedro Jos și Jon Shenk sunt animați de intenții generoase și lucide, dar nu aleg cele mai bune procedee stilistice. Cadre de filmare accelerată (precum în superbele creații ale lui Ron Fricke) nu prea își au locul aici, iar linia prezentării este fracturată, oscilând permanent între frescă realistă și eseu menit a trezi compasiune.
Mai presus de toate, antiteză zgârie-nori vs. corturi este mult prea apăsat livrată.
Au fost, însă, momente, când Lead Me Home chiar îți ajunge la minte și la suflet.
Există o scenă care redă fugitiv dezbaterea dintr-un cartier, referitoare la deschiderea unui nou adăpost pentru cei lipsiți de un acoperiș deasupra capului, iar părerile exprimate variază de la îndemnuri la compasiune la refuz și chiar la protestul împotriva stigmatizării corecte politic a celor care nu vor să aibă astfel de persoane în preajma lor și a locurilor pe unde le cresc copiii. Aș vrea să văd și în România astfel de practica a agorei cu adevărat utile, nu doar părerologi online, care nu scot capul din telefon, să se implice într-o amărâtă de chestiune a blocului unde locuiesc.
Și dacă strâmbi din nas de regulă când treci pe lângă un om al străzii, tot te vor mișca mărturiile celor pe care Jos și Shenk i-au ales spre a-i intervieva. Unii sunt, de acord, inestetici, alții reduși intelectual, dar niciunuia nu-i poți poți contestat simpla calitate de om.
Iar alții, precum domnul de culoare cu ochelari, este atât de lucid, atât de curat, fizic și sufletește, încât n-ai zice, trecând pe lângă el, că doarme în mașină sau în cort.
Poate că a făcut alegeri greșite la un moment dat, dar nu avem cum să excludem rolul nefast al unei societăți încă prea egoiste, prea indiferente, prea complicate pentru mulți semeni de-ai noștri.
Lead Me Home e despre SUA, dar mai deunăzi citeam că a crescut numărul celor fără casă în București și, probabil, în tot restul țării.
E un defect al lumii contemporane pe care merită măcar să îl conștientizăm.
