The Better Angels of Our Nature

Ce-ar fi fost dacă Hamlet nu s-ar fi lăsat pradă depresiei și impulsurile vindicative?

Ce-ar fi fost, dacă se lăsa mângâiat de Ophelia, își întemeia o familie, aștepta frumușel până mai îmbătrânea unchiu-su și îl detrona lejer, punându-l în arest la domiciliu împreună cu Gertrude, după ce îi arăta acesteia obrazul și atât?

N-am mai fi avut parte de capodopera shakeperiană, dar, din punct de vedere strict uman, protagonistului i-ar fi fost mai bine.

Această idee contrafactuală este esența filmului de animație japonez Scarlet.

Realizat de reputatul Mamoru Hosoda, pelicula preia intriga și personajele hamletiene, dar le duce în alte direcții, potrivit viziunii și fanteziei sale.

Protagonist este o prințesă de data asta, care, eșuând în a-și răzbuna tatăl, ajunge într-un fel de viață de apoi, unde furia și setea ei de răzbunare persistă.

Acolo, însă, apare, dintr-o altă epocă, și un asistent medical, dedicat profesiei sale, care, treptat, strecoară balsamul împăcării și afecțiunii atât în sufletul ei, cât și al altora.

Plasând acțiunea într-un astfel de tărâm, realizatorul nipon își permite să amestece personaje din diverse epoci, referințe culturale de tot felul și să își dea frâu imaginației, rezultând o parabolă, ce-i drept, uneori exagerat de melodramatică, nu lipsită de conexiune cu monumentala carte a Steven Pinker, The Better Angels of Our Nature.

În aceasta, autorul încearcă să traseze și să explice scăderea apetenței pentru violență de-a lungul istoriei. Unii i-au disputat ideile, însă cifrele nu mint.

De aceea, merită să ne bucurăm că ne-am născut acum și nu perioada destrămării Imperiului Roman sau în plin Sengoku Jidai sau în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

Dar să nu uităm că spectrul răutății și războiului și prigonirii semenilor zboră deasupra noastră precum dragonul acela demiurgic din Scarlet.

Iar cine ridică sabia, de sabie va pieri.

Non-fictiuni pe care le-am citit (20)

A trecut cam multisor de cand nu v-am mai povestit despre non-fictiunile care mi-au brazdat intelectul, asa ca haideti sa recuperam:

The News. A User’s Manual – ultimele experiente de lector al panseurilor lui Alain Botton au fost nesatisfacatoare, asa ca am intampinat cu bucurie o oarecare revenire de forma a acestui adept al filosofiei aplicate vietii cotidiene. Cartea sa exploreaza relatia omului modern cu stirile, precum si modurile cum acestea din urma dau gres in a-si indeplini rolul formativ, adaos esential la cel informativ. Consumam stiri cu un apetit cvasi-religios, asa ca Botton e de parere ca materialele jurnalelor televizate si ale ziarelor ar fi mai utile la nivel emotional, daca ar imprumuta mai mult de la cinematografie sau literatura. Mie, unuia, mi se pare ca se face exces de astfel de tuse artistice si inselatoare, asa ca nu pot fi de acord cu el, insa modul cum desluseste resorturile psihologice legate de diversele tipuri de stiri este patrunzator, iar ideile au fluiditate si coerenta.

Emotional First Aid – zilnic, ba nu, din minut in minut, suntem supusi unor lovituri psihice de tot felul, iar Guy Winch si-a propus sa elaboreze un fel de manual cu prescriptii pentru astfel de traumatisme emotionale. Dupa ce i-am descris demersul in linii mari, o sa operez o distinctie intre ce i-a iesit si ce nu: clasificarea surselor de stari negative este impecabile, ca si pasii de urmat in fiecare dintre aceste situatii; pe de alta parte, continutul fiecarui capitol in parte nu exceleaza prin vreun aspect practic, ci asambleaza aceleasi concluzii de natura cognitiva si comportamentala pe care le-am intalnit in numeroase carti, dintre care multe se regasesc in aceasta rubrica. Insa aspectul pe care il apreciez cel mai mult la aceasta carte este insusi conceptul care ii confera si titlul – sanatatea psihica este fragila, ca si cea fizica, iar o cunoastere a modului cum opereaza si cum poate fi mentinuta este o abilitate indispensabila.

 

The Better Angels of Our Nature – daca va luati dupa Alain de Botton, asa cum l-am descris mai sus, si va uitati la stiri, veti avea impresia ca lumea este mai rea ca oricand, insa Steven Pinker este de alta parere. Ideea centrala a cartii sale este ca violenta a scazut de-a lungul timpului si ca omenirea a devenit mai buna. O parere pe care o impartasesc, insa in niciun caz n-as fi putut s-o argumentez atat de grandios cum a facut-o autorul. Nu ma sfiesc sa folosesc acel termen bombastic, pentru ca efortul intelectual la care s-a inhamat Pinker, care exploreaza zoologia, antropologia, istoria, statistica, psihologia, e coplesitor. Nu doar soliditatea argumentelor, ci si volumul lor te obliga sa ii accepti concluziile. Sa speram ca evolutia pe care o traseaza este reala si se va adanci, altfel nu mai e nimeni in siguranta.

Non-fictiuni pe care le-am citit

Non-fictiuni pe care le-am citit (2)

Non-fictiuni pe care le-am citit (3)

Non-fictiuni pe care le-am citit (4)

Non-fictiuni pe care le-am citit (5)

Non-fictiuni pe care le-am citit (6)

Non-fictiuni pe care le-am citit (7)

Non-fictiuni pe care le-am citit (8)

Non-fictiune pe care le-am citit (9)

Non-fictiuni pe care le-am citit (10)

Non-fictiuni pe care le-am citit (11)

Non-fictiuni pe care le-am citit (12)

Non-fictiuni pe care le-am citit (13)

Non-fictiuni pe care le-am citit (14)

Non-fictiuni pe care le-am citit (15)

Non-fictiuni pe care le-am citit (16)

Non-fictiuni pe care le-am citit (17)

Non-fictiuni pe care le-am citit (18)

Non-fictiuni pe care le-am citit (19)