Cand vremea a fost frumoasa, am citit afara, cand a fost urata, am citit inauntru. Iata ce:
In pielea unei jihadiste – o jurnalista al carei psedonim este Anna Erelle reuseste, prin staruinta si un dram de noroc, sa inhate interesul unui jihadist sadea, care o curteaza si o recruteaza prin intermediul programului Skype. Suspansul naratiunii propuse de autoare mi s-a parut fortat, dar nu pot sa-i neg cartii valoarea documentara, nu atat cea referitoare la accesul in culisele Daesh, cat, mai ales, la mecanismele prin care persoanele mai in varsta actioneaza ca niste pradatori fata de adolescentii vulnerabili si debusolati.
Principles – l-am descoperit pe Ray Dalio intr-o prelegere excelenta pe www.ted.com, iar apoi am aflat ca este unul dintre bogatasii luminati ai Americii, pe acelasi plan cu Warren Buffet sau Bill Gates, asa ca am fost ispitit sa patrund in profunzimea principiilor pe care le enuntase in discursul respectiv. Cartea are trei parti, primele sunt consideratii generale despre valoarea principiilor in viata unui om, iar ultima, cea mai consistenta, consta intr-o lunga enumerare a acelor principii care il calauzesc in activitatea profesionala si pe care le-a descoperit pe propria piele. De obicei, nu ma dau in vant dupa lucrari care imi dau de-a gata retete de conduita, insa coerenta si intelepciunea ideilor lui Dalio sunt irezistibile, iar modul ordonat in care le prezinta sunt o lectie in sine. Si, da, sunt de acord cu el, in lumea aceasta in care fiecare lupta sa isi afle reperele, a avea principii care sa te ghideze e esential. Insa nu trebuie sa uitam sa le evaluam relevanta din cand in cand.
Lost in the Cosmos – intotdeauna mi s-a parut periculos cand un scriitor, mai ales unul inzestrat, se avanta pe taramul psihologiei, deoarece talentul il poate ajuta sa fie convingator, chiar si cand nu are dreptate. Si avand acest girofar al scepticismului activ, si tot am fost sedus pe deplin de cartea lui Walker Percy, care explica drama omului modern, care, dupa ce s-a dezbarat de credinta religioasa, a dat piept cu nimicul existentei. Iar acest nimic trebuie umplut, iar autorul elaboreaza o intreaga teorie a transcendentei si imanentei, precum si una a reintoarcerii, care explica de ce marii artisti au avut mari probleme de adaptare si de ce ma simt excelent cand termin un roman bun, un film bun sau o piesa de teatru buna. Unele sub-capitole se departeaza de nucleul ideatic al cartii, semn ca scriitorul din spatele autorului de literatura motivationala nu s-a putut abtine, insa raman delicioase mostre de literatura umoristica. Subtitlul acestei aparitii unice in peisajul non-fictiunii universale si galactice este The Last Self-Help Book. Stiu sigur ca nu e ultima pe care o s-o citesc, dar mai stiu ca e ultima pe care o s-o uit.
Non-fictiuni pe care le-am citit
Non-fictiuni pe care le-am citit (2)
Non-fictiuni pe care le-am citit (3)
Non-fictiuni pe care le-am citit (4)
Non-fictiuni pe care le-am citit (5)
Non-fictiuni pe care le-am citit (6)
Non-fictiuni pe care le-am citit (7)
Non-fictiuni pe care le-am citit (8)
Non-fictiune pe care le-am citit (9)
Non-fictiuni pe care le-am citit (10)
Non-fictiuni pe care le-am citit (11)
Non-fictiuni pe care le-am citit (12)
Non-fictiuni pe care le-am citit (13)
Non-fictiuni pe care le-am citit (14)
Non-fictiuni pe care le-am citit (15)
Non-fictiuni pe care le-am citit (16)
Non-fictiuni pe care le-am citit (17)
Non-fictiuni pe care le-am citit (18)
Non-fictiuni pe care le-am citit (19)
