Trăim într-o perioadă de intense prefaceri ale societății.
Sunt suficient de bătrân să-mi aduc aminte cum se petreceau anumite lucruri acum trei decenii și să le compar cu cele de acum.
Unora li se pare că nu se întâmplă nimic.
E firesc, uneori imaginea de ansamblu scapă unui singur individ, indiferent când de educat sau informat este.
O astfel de transformare nu este singulară în istoria lumii, fapt de care ne convingem parcurând o lucrare amplă și documentată, intitulată Ultima generație păgână.
Autorul Edward J. Watts ne desfășoară o tranziție epocală, cea petrecută în secolul al IV-lea în Imperiul Roman Târziu, care, dintr-unul dominat de o multitudine de culte tradiționale, ajunge preponderent creștin.
Această evoluție nu s-a petrecut peste noapte, iar istoricul se folosește de viețile și scrierile a patru demnitari și oficiali romani, unii păgâni, alții creștini, pentru a trasa modul la început discret, apoi accelerat în care creștinismul a ajuns din religie subterană și persecutată ideologie de stat.
Chiar dacă, începând cu Constantin cel Mare, această nouă religie devine nu doar oficială, ci recomandată de stăpânitorii imperiului, secolele de practici religioase politeiste nu au putut fi scuturate ușor, ba chiar au continuat să fie majoritare, mai ales în rândul celor educați și potenți financiar.
Interesant este că în Imperiul Roman domina la acel moment în sistem pe care l-am numi acum PCR (Pile, Cunoștințe, Relații), mecanismul semi-formal prin care relațiile clientelare asigurau straturile ierarhice ale unei structuri suprastatale imense și rezonabil de eficiente.
Lucrurile au început să nu mai funcționeze când, treptat, s-au format noi structuri de putere, alimentate de noua credință, care scurtcircuitau traseele ierarhice anterioare.
Putem face o paralelă între această perturbare și cea din prezentă, care este alimentată de rețelele sociale.
Un tip ca Donald Trump a ajuns în vârf folosindu-se de noile căi de comunicare, ocolind acel cursus honorum clasic la care erau supuși politicieni tradiționali (vezi cariera lui Joe Biden, care s-a întins pe vreo cinci decenii).
Nu lipsesc momentele de inflexiuni, iar din Ultima generație păgână reiese că unul dintre acestea este scurta, dar mult discutata domnie a lui Iulian Apostatul (Gore Vidal i-a dedicat un roman întreg).
Adversar al creștinismului, acest împărat a forțat întoarcerea la căi trecute, fapt imposibil, odată ce anumite procese sunt puse în mișcare. Eforturile sale i-au înrăit cumva pe creștini și au accelerat ofensiva lor împotriva cultelor tradiționale, recurgând chiar la violență, precum cea ilustrativ prezentată de Alejandro Amenabar în Agora.
Din nou, se poate face o paralelă cu evenimentele curente și cu personalitatea lui Donald Trump, care vrea să întoarcă lumea către o epocă a hegemoniei americane absolute, stârnind între timp aversiunea chiar și a celor mai moderați progresiști.
O caracteristică unitară a celor patru personaje pe care le urmărește Watts în Ultima generație păgână este că simt foarte puțin schimbările monumentale care se petrec în jurul lor.
Nu-i putem învinovăți.
E greu să simți istoria desfășurându-se, când tu, om, ai o durată atât de limitată de viață, și o viziune asijderea.
De aceea, hai să nu mai aplecăm urechea la toți ”experții” care ne explică plini de îngâmfată siguranță ce o să se întâmple.
Hai mai bine să vedem ce a fost, poate ne dumirim un pic ce ar putea să vie.
P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru fresca a câteva decenii care au schimbat credința și fața lumii.
