Sezon de Oscar 2025 – The Only Girl in the Orchestra

Acum că s-au anunțat nominalizările la Oscar pentru 2025, deschid și eu oficial sezonul chibițatului și al datului cu părerea, în condițiile în care deja, printr-o combinație de documentare și intuiție, m-am aplecat asupra destulor pelicule implicate în cursa acestui an (găsiți lista la finalul articolului).

Începem cu un documentar scurt și încântător intitulat The Only Girl in the Orchestra, care e un portret multidimensional al lui Orin O’Brien, prima femeie care a făcut parte din orchestra filarmonicii din New York, păstorită mult timp de însuși Leonard Berstein.

Iar doamna în cauză a cântat nici mai mult, nici mai puțin la contrabas, acel instrument masiv cu coarde, care își face tot timpul simțită prezența pe fundal, auditiv și vizual.

Una dintre marile idei al acestui scurtmetraj chiar de Molly O’Brien, nepoata ilustrei contrabasiste, este chiar aceasta – pentru o viață împlintă, nu e nevoie să fii în prim-plan, să fii în lumina reflectoarelor, ci poți foarte bine să fii în spate și să te bucuri de tot: de muzică, de colegi, de contribuția plină de sens la ceva în folosul comunității.

Orin O’Brien are chiar un exemplu elocvent, cel al părinților ei, George O’Brien (poate vi-l amintiți din Sunrise/Aurora al lui Murnau) și Marguerite Churchill, ambii actori și ahtiați după celebritate, suferinzi la bătrânețe din cauza lipsei acelui drog numit faimă și expunere publică.

Protagonista noastră de aici impresionează printr-o vivacitate incredibilă pentru vârsta ei (avea cam 85 de ani la momentul realizării documentarului, deci mai mult ca Joe Biden și Donadl Trump), prin seninătate și, mai ales, pentru dedicarea față de studenții ei.

Poate cea mai înduioșătoare scenă a filmului este când Orin O’Brien e nevoită să își cedeze multiubitele instrumente, iar pe cel mai drag alege să îl dea unui fost elev, pentru că știe că acesta îi va fi un stăpân meritoriu.

Pentru că subiectul este o muziciană, The Only Girl in the Orchestra se folosește masiv ca fundal sonor de muzica clasică, iar atmosfera de candoare, dedicare și serenitate pe care o însoțește mi-a readus aminte ce superba evadare și înălțare este să merg la Filarmonica ”Oltenia” Craiova.

Număr zilele până la următorul concert de acolo.

Dune – Part Two

Inside Out 2

The Wild Robot

Anora

Gladiator II

Conclave

Wicked

Emilia Perez

Maria

Nosferatu

Sezon de Oscar 2022 – Audible

Corectitudinea politică este una dintre coordonatele principale ale Oscarurilor.

Câteodată dăunează calității artistice a peliculelor cărora li se acordă atenție, dar, alteori, scoate în față vieți și destine care ne-ar rămâne străine, deși lecțiile lor ne sunt atât de necesare.

Anul acesta, aceia pe care soarta i-a văduvit de auz și de glas beneficiază de o reprezentare deosebită.

În primul rând CODA, cu povestea-i duioasă și amuzantă, câteva scene sublime din Doraibu mai kâ al lui Ryusuke Hamaguchi și Audible, un documentar scurt, dar foarte cuprinzător, realizat de Matthew Ogens.

În acesta din urmă, pe parcursul a doar patruzeci de minute, pătrundem în lumea unui liceu pentru adolescenți cu deficiențe de auz, care nu se poticnesc, însă, de atâta lucru și concurează cu un imens succes în competițiile de fotbal american ale categoriei lor de vârstă.

Primul lucru pe care îl remarci este montajul excepțional de intens în care sunt redate scenele acestui sport și nu oricum, ci sugerând senzațiile unor jucători care nu aud și se ghidează prin vibrații și coordonare și tenacitate.

Dar Audible nu este doar narațiune sportivă, ci o amplă frescă a trăirilor unor adolescenți, în frunte cu protagonistul Amaree, care au nevoie să se înfrunte izolarea, zbaterea definirii propriului eu, pierderea celor apropiați sau incertitudinea viitorului.

Cumva, în scurtul răstimp cât le-am fost alături, m-am atașat de ei, astfel încât, la final nu îmi doream decât să știu că le e bine, pe oriunde îi vor fi dus valurile vieții.

În plus, cred că limbajul semnelor merită să devină materie în școli. Le datorăm celor un pic mai nenorocoși dintre noi șansa de a ne arăta că suntem, de fapt, la fel.

The Mitchells vs the Machines

No Time to Die

Dune: Part One

King Richard

tick, tick… BOOM!

West Side Story

Spencer

È stata la mano di Dio

Don’t Look Up

The Power of the Dog

Encanto

Lead Me Home

The Lost Daughter

Nightmare Alley

Three Songs for Benazir

Robin Robin

Belfast