Non-ficțiuni pe care le-am citit (69)

Alte trei non-ficțiuni, fiecare cu tâlcul ei, s-au desfășurat în fața neuronilor mei.

Memoria noastră – o carte editată sub egida Larousse, care își respectă blazonul și propune o incursiune amplă, enciclopedică, dar nu aridă, pe tărâmul acestei facultăți cognitive. Lucrarea coordonată de Bernard Croisile acoperă o tematică vastă, de la mecanismele neurologice ale memoriei (atât cât au putut fi identificate până acum) sau disfuncționalitățile lor la metode de antrena și activa memoria, inclusiv seturi de exerciții grafice foarte bine realizate, cu o o dificultate care crește gradual. Cel mai important aspect pe care l-am desprins din această carte este că memoria nu este nici pe departe o abilitate unică, localizată ferm într-o anume parte a creierului, ci este rezultatul combinației dintre percepție, atenție sau inteligență. Iar utilizând memoria în diverse moduri, punem practic în funcțiune întregul creier, asigurându-i astfel sănătatea. Aviz celor care refuză să o mai folosească, sub pretextul că tehnologia o poate suplini.

The Six Secrets of Intelligence – ca și memoria, inteligența este una dintre trăsăturile omenești care e prețuită, dar nu pe deplin înțeleasă și foarte puțin clar definită. Craig Adams se folosește de metafora inteligenței pentru a desemna capacitatea de înțelege și de a lua cele mai bune decizii. Pentru asta, se folosește masiv de sistemul de gândire propus acum mii de ani de Aristotel. Nu e primul care îi regăsește pe antici, însă meritul său este că transformă acea materie obositoare și aridă din liceu – logica – în ceva extraordinar de coerent și, ca urmare, util. Deducția, inducția sau analogia nu mai sunt doar niște cuvinte, ci veritabile procedee prin care putem efectua raționamente, fiind conștienți oricând de pericolul ca acesta să nu fie corect. Sunt perfect de acord cu autorul că a înțelege concepte teoretice este un pas indispensabil în orice activitate de învățare temeinică.

The Cyber Effect – știm că tehnologia a schimbat omenirea de când e. Dar ce efecte are tehnologia digitală actuală asupra minților și vieților noastre de-abia începem să conștientizăm. Ne ajută și această lucrare în care, fără a adopta vreun stil apocaliptic, Mary Aiken ne prezintă impactul nociv al ecranelor și Internetului asupra relațiilor umane, sexualității, sănătății, copiilor sau infracționalității. Tema aceasta nu este o noutate, dar nu cred că am parcurs vreodată o panoramă mai cuprinzătoare decât această. Competența și deplina cunoștință de cauză a demersului autoarei sunt indiscutabile – multitudinea de detalii oferite, specializarea în psihologie și poveștile despre colaborarea cu instituții precum Interpolul sunt argumente în acest sens. Nu putem ocoli această tehnologie care ne învăluie tot mai strâns, e prea utilă. Nici nu putem să practicăm abstinență de la ea. Nu ne rămâne decât să înțelegem cum ne modelează pe noi și pe ceilalți și să rămâne stăpânii, nu sclavii ei.

Non-ficţiuni pe care le-am citit

Non-ficţiuni pe care le-am citit (2)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (3)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (4)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (5)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (6)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (7)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (8)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (9)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (10)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (11)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (12)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (13)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (14)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (15)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (16)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (17)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (18)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (19)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (20)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (21)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (22)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (23)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (24)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (25)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (26)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (27)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (28)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (29)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (30)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (31)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (32)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (33)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (34)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (35)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (36)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție de pandemie

Non-ficțiuni pe care le-am citit (38)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (39)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (40)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (41)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (42)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (43)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (44)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (45)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție francofonă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (47)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (48)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (49)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (50)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (51)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție ludică

Non-ficțiuni pe care le-am citit (53)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (54)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (55)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (56)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție sportivă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (58)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (59)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (60)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție florentină

Non-ficțiuni pe care le-am citit (62)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (63)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (64)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție despre Jean Negulescu

Non-ficțiuni pe care le-am citit (66)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (67)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (68)

Teorie în hapuri utile

Spune Hamlet:

Ce minunată lucrare e omul, ce cât de nobilă îi este inteligența, ce fără de număr îi sunt facultățile, alcătuirile și mișcările, cât de chibzuit și de admirabil e în faptele sale, cât de asemenea unui înger în puterea sa de înțelegere, cât de asemenea unui zeu: frumusețea lumii; pildă a viețuitoarelor și, totuși, pentru mine ce înseamnă această chintesență a țărânii?

(William Shakespeare, Hamlet, prinț al Danemarcei; Antoniu și Cleopatra; Iuliu Cezar, ediție bilingvă, traducerea Leon D. Levițchi, Dan Duțescu, Tudor Vianu, Adevărul Holding, București, 2009)

Această superb exprimată multitudine a omului ca ființă și manifestare reiese și din lucrarea lui Adrian Furnham, 50 de idei din pe care trebuie să le cunoști. Psihologie.

Un titlu care pare un pic cam imperativ, probabil din motive de marketing; eu, unul, l-aș fi formulat cu ”merită” în loc de ”trebuie”.

Merită, pentru că astfel multe dintre enigmele și efectele și scăderile comportamentului propriu și ale celor cu care ați intrat în contact vor căpăta mai mult sens.

Primul aspect care merită subliniat despre această carte este modul impecabil în care este structurată. Tematica variază de la boli psihice la mecanismul memoriei și la procesul luării deciziilor și fiecare capitol are patru pagini, nu mai mult, nu mai puțin.

Cu toate că psihologia este un domeniu de studiu (rețineți, vă rog, că nu îi spun știință) care numai de pus în tipare nu e, această structurare funcționează fără cusur.

În acele patru pagini, autorul reușește să sintetizeze exact ce propune să transmită; pot să depun mărturie în privința calității conciziei sale, pentru că unele dintre aceste idei îmi erau cunoscute în detaliu, precum percepția diferită asupra pierderilor și câștigurilor, pe care le-a descris atât de inteligent Daniel Kahneman în Thinking, Fast and Slow.

Lăudabil este că Adrian Furnham nu pleacă pe o teorie și o urmează orbește. Cele mai multe capitole sunt confruntarea unor păreri pro și contra asupra subiectului și nu e o întâmplare că se finalizează cu interogații precum acestea:

Există altruism?

De ce ne joacă ochii feste?

Este mintea o tabula rasa la naștere?

Stilistic, volumul este sobru, dar autorul își permite din când în când câte o pată de culoare, precum paragraful de mai jos:

Până în anii 1960, psihologia a fost caracterizată de un triumvirat: psihoanaliștii de modă veche; ”curajoasa lumea nouă” a comportamentaliștilor; și umaniștii care stricau toată distracția celorlalți.

Și, deși ideile vin din partea acestor cugetători cu ambiții de oameni de știință, precum Freud, Pavlov, Milgram sau Goleman, textul este punctat uneori de citate din filosofie sau literatură, iar această înțelepciune de a integra căi alternative înspre deslușirea flăcării umane din întunericul necunoașterii validează cartea lui Adrian Furnham drept una care își merită locul în orice bibliotecă.

P.S. Mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru un manual de psihologie mai bun decât cel folosit în școlile românești.