Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție florentină

Aceasta este o ediție specială din seria articolelor dedicate unor cărți de non-ficțiune, pentru include un număr mai mare de cărți, iar acestea se referă la un singur oraș – Florența.

Dar ce oraș!

În spațiul său relativ restrâns a adunat o concentrație de comori culturale și artistice greu de egalat care îți provoacă așa des senzația că rămâi fără oxigen de uimire, încât ești chiar în pericol să mori de drag.

The House of Medici. Its Rise and Fall – o foarte bună introducere în istoria Florenței, urmărind destinul familiei care a dus urbea italiană pe culmile gloriei. Povestea începe cu umilul, dar abilul Giovanni di Bici de Medici și continuă cu iluștrii Cosimo și Lorenzo, pentru ca apoi să fie cronica unui declin ireversibil. Autorul Christopher Hibbert nu doar relatează, ci și pictează tabloul mentalităților epocii, fără a ocoli detalii grotești și amuzante, precum episodul cu unul dintre ultimii Medici, care alcoolic fiind, vomita, se ștergea cu peruca din cap, pe care o punea apoi la loc pe scăfârlie.

Lorenzo Magnificul – o incursiune mai amănunțită în viața și cariera celui în timpul căruia Florența a devenit dintr-un prosper oraș toscan centrul vremelnic al lumii. Cartea lui Ivan Cloulas vine în completarea celei de dinainte cu o amplă descriere a sistemului politic și electoral al orașului (fascinant prin mecanism), precum și cu o secțiune dedicată creațiilor lirice ale lui Lorenzo de Medici, atât de reușite, încât te întrebi cum de acceptăm în prezent să fim conduși de agramați care nu știu nici măcar să citească un discurs de pe hârtie.

Machiavelli – când îi spui numele te gândești la ce e mai rău, însă Niccolo Machiavelli n-a fost nici pe departe un infam care a propovăduit cinismul și amoralitatea în politică. Cu același condei inspirat, pe care i-l cunoșteam din alte biografii, Marcel Brion îl umanizează și îl plasează în contextul complicatei urzeli a Italiei acelei perioade, fărâmițată și belicoasă. Să-l văd eu pe ăla care supraviețuia cu moralitatea intactă în atare condiții!

Death in Florence – pe lângă toate capodoperele artistice, pe lângă strălucirea lui Lorenzo de Medici sau inteligența lui Machiavelli, capitala Renașterii a mai oferit istoriei și figura predicatorului fanatic și charismatic – Girolamo Savonarola. Documentat și metodic, Paul Strathern îi urmărește evoluția de la un plăpând și deloc convingător călugăr la mesager al Apocalipsei. Ca și Brion, autorul nu încearcă să îl idealizeze, dar nici să îl demonizeze, iar personalitățile cu care a intrat în contact sau în conflict beneficiază de același tratament. De pildă, Lorenzo Magnificul apare ca un lider politic care n-a ezitat să bage mână în fondurile statului în folosul propriu, practica mai mult decât curentă printre guvernanții de azi. Încleștarea religioasă și ideologică din final are ceva dintr-un thriller și nu mi-ar displăcea ideea unei ecranizări cu un duel actoricesc la fel de savuros precum cel din The Agony and the Ecstasy.

Brunelleschi’s Dome – linia orizontului Florenței este dominată de domul catedralei Santa Maria del Fiore, creația monumentală a lui Filippo Brunelleschi și locul unde am obținut o mare victorie împotriva propriului meu creier. Cu o sumedenie de detalii tehnice, dar niciodată inaccesibile, cu o sumedenie de povești colaterale, dar niciodată plictisitoare, Ross King ne e ghid în construcția acestei capodopere de ingeniozitate și perseverență. Și, reconfortant sau nu, mașinațiunile din cadrul comisiei de lucrări sau scandalurile legate de costuri au un pronunțat parfum de contemporaneitate.

Non-ficţiuni pe care le-am citit

Non-ficţiuni pe care le-am citit (2)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (3)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (4)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (5)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (6)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (7)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (8)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (9)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (10)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (11)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (12)