Non-ficțiuni pe care le-am citit (68)

Să nu treacă lună fără lectură, acesta este motto-ul după care încerc să mă călăuzesc și, de cele mai multe ori, îmi iese. Iată prin intermediul căror titluri:

Toxic People – o carte care conține anumite aspecte care pot părea depășite, dar și unele de o extraordinară aplicabilitate. Autoarea Lillian Glass este creditată a fi introdus termenul de ”persoană toxică” și își acordă mult spațiu pentru a construi un întreg bestiar al unor astfel de personaje care ne seacă de puteri și ne fac existența un calvar. Atât de multe sunt ipostazele toxicilor, încât devin prea greu de urmărit și trasat în lumea reală. Subtitlul lucrării este 10 Ways Of Dealing With People Who Make Your Life Miserable, iar aici autoarea punctează bine de tot. Sunt de acord cu ea că nu poți să abordezi fiecare persoană disfuncțională la fel, deoarece relația cu fiecare diferă. Unii îți sunt șefi, alții părinți, frați sau surori, iar câțiva prieteni. Ca urmare, ai nevoie de strictețe, de răbdare, dar și de umor. Iar uneori cea mai bună metodă, pe care, spre cinstea ei, Lillian Glass nu o ocolește, este să o rupi definitiv cu dobitocul/dobitoaca.

Yes! – un volum amplu, foarte documentat, redactat de un colectiv de cercetători iluștri, Noah Golstein, Steve J. Martin și Robert Cialdini, acesta din urmă fiind și autorul excelentei Persuasion. Iar acesta este și subiectul celor 50 de capitole, metode simple în practică, dar de impact în a-i ghida pe ceilalți către rezultatul dorit de tine. Fiecare dintre aceste stratageme este descrisă teoretic și exemplificată cu diverse anecdote sau studii specializate. Bineînțeles, unele vor părea mai credibile decât altele, dar asta e un fapt inevitabil. Cert este că, în ansamblul ei, cartea ne demonstrează același lucru pe care ni-l spun un Daniel Kahneman sau Richard Thaler, că nu suntem chiar atât de stăpâni pe deciziile noastre.

Hello World – se vorbește foarte mult în ultima vreme despre Inteligența Artificială și despre cum ne va guverna viața în perioada următoare. Nimeni nu știe exact ce și cum va fi, dar umanitatea noastră va fi pusă la mare încercare, așa că e binevenită această carte, al cărei subtitlu este Being Human in the Age of Algorithms. Hannah Fry nu se dă soluții despre cum vom supraviețui acestei revoluții digitale, nici nu pretinde că ar avea, ci doar ne povestește cum algoritmi din diverse domenii (drept, poliție, artă sau justiție) au apărut și s-au infiltrat treptat, treptat în viața de zi cu zi, provocând perturbări și dileme deloc facile. Documentată și presărată cu un umor tipic britanic, volumul de față e o lectură obligatorie, ca să avem măcar o imagine vagă a ce va să vie, dar și pentru a ne antrena creierul prin citit, deoarece ChatGPT și fârtații lui virtuali nu vor avea toate răspunsurile. Tot noi va trebuie să ni le găsim.

Non-ficţiuni pe care le-am citit

Non-ficţiuni pe care le-am citit (2)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (3)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (4)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (5)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (6)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (7)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (8)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (9)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (10)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (11)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (12)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (13)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (14)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (15)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (16)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (17)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (18)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (19)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (20)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (21)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (22)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (23)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (24)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (25)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (26)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (27)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (28)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (29)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (30)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (31)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (32)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (33)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (34)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (35)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (36)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție de pandemie

Non-ficțiuni pe care le-am citit (38)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (39)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (40)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (41)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (42)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (43)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (44)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (45)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție francofonă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (47)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (48)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (49)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (50)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (51)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție ludică

Non-ficțiuni pe care le-am citit (53)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (54)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (55)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (56)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție sportivă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (58)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (59)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (60)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție florentină

Non-ficțiuni pe care le-am citit (62)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (63)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (64)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție despre Jean Negulescu

Non-ficțiuni pe care le-am citit (66)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (67)

Puterea hiperbolei

Carti despre cum sa te descurci intr-o lume cu oameni tot mai dificili sunt destule, iar Oameni toxici de Marsha Petrie Sue nu e nici pe departe in esalonul I.

Are un limbaj sec, iar dupa bucata tipologiei nasolilor urmeaza pagini de formulare pe care un roman, si asa satul de declaratii referitoare la venitul pe care nu prea il are, le va detesta instant. Cred ca si traducerea a avut un rol in impresia asta defavorabila, pentru ca nu prea mi s-a parut cursiva si, pe deasupra, am dat peste cateva „care” in loc de „pe care”, fapt pe care il urasc de-a binelea (mai ales cand mi se intampla mie in vorbire).

Cu toate acestea, Oameni toxici are un merit care, indraznesc sa spun, face sa merite sa lecturezi rapid aceasta carte: titlul. O sintagma tare, care iti ramane in minte si care, repetata cu obstinatie pe fiecare pagina, se transforma intr-un reper prin care iti evaluezi relatiile cu ceilalti.

Dincolo de marketingul indubitabil al acestei formulari, exista un sambure de adevar: unii oameni otravesc mediul in care traiesc, ii seaca de energie pe ceilalti si se hranesc numai din trairi negative. Sa ridice mana cine n-a dat niciodata peste astfel de ipochimene.

Bun, acum ca ne-am lamurit ca n-a scapat nimeni, ganditi-va de cate ori v-ati jurat sa nu mai aveti de-a face cu ei, dar conjunctura si bunul vostru simt v-au tras din nou in situatii in care sa va faceti nervi si sa va irositi energia degeaba.

Cum sa ramai ferm, cand aceste persoane „toxice” fac parte chiar din familie, grupul de prieteni sau colectivul de la serviciu? As vrea sa stiu panaceul, dar cert e ca, in conditiile in care omenirea s-a angajat pe un fagas in care sanatatea mintala va fi un bun de lux, avem nevoie sa te impotrivim atitudinilor negative prin orice mijloace ne sunt la indemana.

La asta servesc hiperbole precum „oameni toxici” sau ca „terorismul relational” al lui Jacques Salome – sa ne intareasca increderea si hotararea de a a proceda precum spunea Hamlet:

I must be cruel only to be kind.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris ca mi-a oferit inca un argument impotriva negativismului.